SFÂNTA TEREZA A LUI ISUS,
FECIOARÃ ȘI ÎNVÃȚÃTOR AL BISERICII
S-a nãscut la Avila, în Spania, în anul 1515. Intrând în Ordinul Carmelitelor, a înaintat repede pe calea perfecțiunii și a fost învrednicitã de revelații mistice. A întreprins reformarea Ordinului sãu și, de aceea, a avut de înfruntat multe greutãți, dar le-a biruit pe toate cu multã tãrie sufleteascã. A scris cãrți de mare profunzime spiritualã, întemeiate pe experiența proprie. A murit la Alba, în anul 1582.
Din Operele sfintei Tereza a lui Isus, fecioarã
(Opusc. De libro vitæ, cap. 22, 6-7.14)
Sã ne aducem aminte întotdeauna de iubirea lui Cristos Cel care îl are ca prieten pe Cristos Isus și urmeazã un conducãtor așa de mãrinimos ca el poate, desigur, sã suporte orice; Isus ajutã și dã putere, nu înșalã pe nimeni niciodatã și iubește în mod sincer. De fapt, am recunoscut mereu și încã vãd clar cã nu putem sã-i fim plãcuți lui Dumnezeu și sã primim de la el haruri mari, decât prin preasfânta omenitate a lui Cristos, în care el a spus cã își gãsește toatã bucuria. Eu am experimentat aceasta de multe ori și mi-a spus-o însuși Domnul. Am vãzut clar cã trebuie sã trecem prin aceastã poartã dacã dorim ca Maiestatea supremã sã ne arate marile sale secrete. Nu trebuie cãutatã altã cale, chiar dacã s-a ajuns la culmea contemplației, deoarece pe aceastã cale suntem siguri. De la el, Domnul nostru, ne vin toate bunurile. El ne va instrui. Meditând viața sa, nu se va gãsi model mai desãvârșit.
Ce anume putem dori mai mult, atunci când avem alãturi un prieten așa de bun, care nu ne pãrãsește niciodatã în încercãri și în necazuri, așa cum fac prietenii din lume? Fericit este cel care îl iubește cu adevãrat și îl are întotdeauna cu sine! Sã-l privim pe sfântul apostol Paul care nu putea sã nu aibã mereu pe buze numele lui Isus, pentru cã îl avea bine stabilit în inimã. Dupã ce am cunoscut acest adevãr, am luat în considerare și am înțeles cã unii sfinți contemplativi, cum ar fi Francisc, Anton de Padova, Bernard, Ecaterina de Siena, nu au urmat alt drum. Trebuie sã parcurgem aceastã cale cu libertate mare, încredințându-ne în mâinile lui Dumnezeu.
Dacã el dorește sã ne înalțe între principii de la curtea sa, sã acceptãm de bunãvoie acest har. Apoi, ori de câte ori ne gândim la Cristos, sã ne amintim de iubirea care l-a determinat sã ne dea atâtea haruri și de dragostea aprinsã pe care ne-a arãtat-o Dumnezeu, dându-ne în el o garanție a iubirii cu care ne urmeazã: de fapt, iubirea cere iubire.
De aceea, sã ne strãduim sã luãm în considerare acest adevãr și sã ne stimulãm sã iubim. Dacã, odatã, Domnul ne-ar da harul sã ne imprimãm în inimã aceastã iubire, totul ar deveni ușor pentru noi și am face multe, în scurt timp și fãrã obosealã.
Din Operele sfintei Tereza a lui Isus, fecioarã
(Opusc. De libro vitæ, cap. 22, 6-7.14)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial