"Povesti-i încă de un alt bătrân care trăia în deșert și-i ceruse lui Dumnezeu harul să nu adoarmă niciodată când se ținea un discurs spiritual; să adoarmă însă imediat dacă cineva ar fi bârfit sau ar fi rostit cuvinte urâte, pentru ca urechile sale să nu guste această otravă.
Spunea: diavolul este autorul cuvintelor urâte și dușman al tuturor învățăturilor spiritualee.
Și povestea acest exemplu: într-una din zile în care spuneam unor frați vorbe folositoare, aceștia au fost cuprinși de un somn atât de profund, încât nu putea mișca nici măcar pleoapele. Pentru a aărta acțiunea diavolului, începui să vorbesc de-a brambura lucruri prostești. La auzul acestora călugării s-au bucurat și s-au trezit imediat; eu, atunci le spuse-i, suspirând. Până când am vorbit despre lucruri cerești, voi toți aveați ochii îngreunați de somn. Dar imediat ce din gura mea au început să iasă vorbe prostești, v-ați trezit imediat și mă ascultați cu mult entuziasm.
De aceea, fraților, vă îndemn să recunoașteți acțiunea diavolului; vegheați asupra voastră înșivă și fiți atenți să nu adormiți atunci când spuneți sau auziți ceva spiritual."
Avva Cassian (Sf. Ioan Cassian).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial