vineri, 30 iulie 2010

ISTORIA SARBATORII PORTIUNCULEI

In ziua de 2 august va fi sarbatoarea numita a Portiunculei. In continuare, va ofer cateva date despre aceasta importanta sarbatoare de origine franciscana.
Maiestuoasa bazilica a Sf. Maria a Ingerilor in Portiuncula, construita din ordinul Papei Pius al V-lea incepand cu anul 1569 si care a fost ridicata la circa 4 chilometri departare de Assisi, cuprinde intre zidurile sale vechea capela numita Portiuncula, legata de memoria Sf. Francisc de Assisi, fiind leaganul Ordinelor Franciscane.
Tocmai in acest loc Sf. Francisc de Assisi a avut inspiratia sa ceara papei indulgenta care a a fost numita mai tarziu, a Portiunculei. Iata cum i-a venit Sf. Francisc aceasta idee: Sf. Francisc, intr-o noapte din luna iulie a anului 1216, in timp ce statea in genunchi in fata altarului Portiunculei cufundat in rugaciune, a vazut pe neasteptate o lumina care stralucea pe zidurile capelei. Asezati pe tron, inconjurati de o multime de ingeri, intr-o lumina de nedescris, au aparut Isus si Sf. Fecioara Maria. Mantuitorul l-a intrebat pe Sf. Francisc ce har ar dori pentru binele oamenilor. Sf. Francisc a raspuns umil: Deoarece cel care iti vorbeste este un pacatos mizerabil, o, Dumnezeule indurator, el iti cere mila pentru fratii sai pacatosi; iar toti cei care vor intra in aceasta biserica, sa aiba de la tine, Doamne, care vezi chinurile lor, iertare pentru pacatele comise. Ceea ce ceri tu, o, frate Francisc este mare - ii spuse Domnul- dar de lucruri mai mari este demn si vei obtine lucruri si mai mari. Accept, deci, rugaciunea ta, dar cu conditia ca tu sa ceri vicarului meu de pe pamant, din partea mea, aceasta indulgenta. Era indulgenta iertarii.
Pe cand abia mijeau zorile, Sf. din Assisi, luand cu sine numai pe fratele Masseu din Marignano, pleca spre Perugia, unde se afla papa in acele zile. Pe scaunul lui Petru sedea in acele zile, dupa moartea papei Inocentiu al III-lea, papa Honoriu al III-lea, om in varsta, dar foarte bun si pios, care daduse tot ceea ce avea saracilor. 
Pontiful, ascultand povestea din gura lui Francisc, il intreba pentru cati ani cerea acea indulgenta. Francisc raspunde ca el nu cere ani, ci suflete, si ca voia ca oricine ar fi venit in acea biserica spovedit si cu parere de rau, sa fie dezlegat de toate pacatele sale, de culpa si de pedeapsa, in cer si pe pamant, din ziua botezului pana in ziua si ceasul in care va fi intrat in acea biserica. Era vorba de o cerere neobisnuita, pentru ca o astfel de indulgenta se acorda numai celor care luau crucea si plecau sa elibereze Sf. Mormant, devenind cruciati. Intr-adevar, papa ii spuse Sf. Francisc ca nu este obiceiul curtii romane sa acorde o astfel de indulgenta. Francisc continua: Ceea ce eu cer, nu este din partea mea, ci din partea Celui care m-a trimis, adica din partea Domnului nostru Isus Cristos. In ciuda, deci, a opozitiei curiei, pontiful ii acorda cele cerute. 
Fiind pe punctul de a pleca, pontiful il intreba pe Francisc - care era fericit pentru concesia primita - unde pleca fara un document care sa ateste ceea ce primise. Sfinte Parinte - raspunse Sfantul - mie imi ajunge cuvantul Sfintiei Voastre! Daca aceasta indulgenta este opera lui Dumnezeu, El va face astfel ca sa se cunoasca opera sa; eu nu am nevoie de nici un document; acest document trebuie sa fie Preasfanta Fecioara Maria, Cristos notarul iar ingerii martorii.
Indulgenta a fost astfel obtinuta vivae vocis oraculo  

Prelucrare si traducere de Pr. Patrascu Damian

Un comentariu:

Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial