O tradiție ilustră și puțin cunoscută

BOLOGNA, sâmbătă, 24 decembrie 2011 (ZENIT.org).- Presepiul are o tradiție lungă și fericită: cu orașele Genova și Napoli, Bologna a fost un calificat centru de producție a presepiilor, oraș în care mulți artiști s-au cimentat prin producerea de statuete.

Dar cu s-a născut presepiul? Ce au în comun marile opere ca de exemplu Adorația Magilor a lui Benozzi Gozzoli și presepiul? Este vorba în toate cazurile de reprezentări ale nașterii lui Isus, și ale persoanelor care i-au fost alături în primele momente ale vieții, sau ale cellor care l-au refuzat.

Presepiul prezintă, însă, caracteristica de a fi alcătuit din mici statui, „figurine”, care fac scena presepială foarte asemănătoare cu scenele teatrale: iar aceasta este consecința faptului că presepiul domestic se naște tocmai din sacrele reprezentări care se dezvoltaseră în cadrul liturgiei în secolele X-XI. Textele ofiicilor liturgice fuseseră încet încet ampliate prin interpolări de fragmente care făcuseră din acest eveniment o scenă asemănătoare cu cele teatrale, în care se trăia pe viu vestea dată de îngeri păstorilor, vizita Magilor, apariția stelei, etc.

 Această reprezentare devenea tot mai bogată și mai complxă, cu păstori intrând în biserică cu animale, totul asumând un ton prea teatral și puțin liturgic, sosind astfel ordinul de a nu mai face aceste reprezentări în biserici. În această atmosferă s-a inserat Sf. Francisc care, odată întors din Țara Sfântă, arzând de dorința de a vedea cu propri ochi nașterea Mântuitorului, a cerut și a obținut permisiunea de a face ceva asemănător unei sacre reprezentări în noaptea Crăciunului a anului 1223. Așa cum este cunoscut, liturghia de Crăciun la care Sf. Francisc a predicat a fost îmbucurată de o minune: în iesle a apărut Pruncul Isus, dormind, iar Francisc l-a luat în brațe, și l-a trezit cu săruturile sale, așa cum putem vedea și astăzi afrescat în stâncă la grota din Greccio.

 De atunci și până astăzi, sacrele reprezentări au fost făcute proprie de către franciscani (Francisc a murit în anul 1226). Presepiul s-a răspândit foarte repede: deseori, o statuie ținea locul Mariei: figură tăcută, și de care nimeni nu se simțea nedemn. 

Cu trecerea timpului s-au adăugat alte statui, și foarte repede s-a ajuns la sacra reprezentare făcută numai din statui, care constituie presepiul nostru: cu siguranță nu se făcea în fiecare casă. Ea era vizitată în bisericile numite „ad praesepe”.

 Autor: Gioia Lanzi