RUGĂCIUNEA PRIN EXCELENȚĂ ESTE ASCULTAREA

A asculta de toate și pe toți

În evanghelia după Ioan, Isus spune: „Eu am venit ca să aibă viață și s-o aibă din abundență” (In 10, 10). Cine caută cu onestitate adevărata fericire merge în întâmpinarea lui Cristos, nu sfidându-l cu propria inteligență, dar răspunzând, așa cum a făcut sărăcuța prin excelență: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău” (Lc 1, 38). În tăcere, Maria ascultă… și în tăcere îl zămislește pe Cristos. Îl zămislește în inima ei înainte încă să-l zămislească în sân. Fecioara meditează în tăcere ceea ce îi apare de neînțeles și păstrează în inima ei ceea ce într-o zi i se va revela.

Rugăciunea prin excelență este ascultarea. La întrebarea: „Dar ce anume trebuie să ascultăm?”, vă răspund cu această invitație: ascultă înainte de toate tăcerea, mai elocventă decât mii de cuvinte. Ascultă natura în ciclica ei repetare, anotimp după anotimp, în trimiterea ei la valorile veșniciei. Pune-te la școala florilor, a câmpului plin cu grâu, care la vremea potrivită aduce roade multe, pentru că fiecare bob care moare devine spic, mai ales dacă este fecundat de ploaie.

Ascultă lumea animalelor și descoperă atențiile pe care și le schimbă unul celuilalt. Observând grija delicată pe care femelele le rezervă puișorilor, cred că vei putea să-ți dai seama cu cât mai multă duioșie Dumnezeu se interesează de noi și intervine cu dragoste în istoria vieții noastre.

Ascultă-te pe tine însuți. Tu ești o ființă unică și irepetabilă. Dumnezeu nu face lucruri „în serie”, și ceea ce îți spune ție, nu spune nimănui. Și tu ai limitele tale, dar trebuie să descoperi în ce anume Dumnezeu te-a făcut „mare”. Descoperă cuvântul unic pe care numai tu poți să-l spui lumii; ascultă inspirațiile Duhului prezent în tine.

Ascultă-i pe cei care-ți stau alături și care te ajută să-ți formezi conștiința. nu te înșela că ea oglindește totdeauna adevărul. Marele Pascal spunea: „Câte rele se pot face în numele ascultării propriei conștiințe! Nu există rău mai mare decât cel făcut cu bună conștiință”. Ea trebuie formată confruntându-se cu alții, căutând valorile reale ale existenței, obosind pentru a înțelege care este voința Tatălui.

Ascultă Cuvântul, meditându-l în tăcerea inimii tale. Nu-i spune tu lui Dumnezeu ceea ce trebuie să-ți spună El. Caută cu sinceritate adevăratele valori pe care Sf. carte ți le propune.

Ascultă cuvântul înțelepților, a călugărilor, a celor care-și dedică viața cufundați în mister. Aceștia, dăruindu-ți propria lor trăire, îți ușurează drumul, te ajută să surprinzi valorile esențiale și veșnice. În rugăciunea trăită într-o climă de ascultare, Dumnezeu îți vorbește și dialoghează cu tine. El nu face discursuri abstracte; folosește buzele tale pentru a rosti Cuvântul său. Și atunci, dacă ești atent la tăcere, la natură, la conștiința – proprie și a altora – la valorile comune, la Sf. Carte, la înțelepți, la magisteriul Bisericii și la sfinți, Domnul ți se manifestă. El nu vrea să fie întâlnit neapărat cu ajutorul filosofiei. El vine la noi în viața de fiecare zi, pentru că aceasta este logica Întrupării: ne vorbește prin frații noștri, pentru că fiecare are în sine fragmente de adevăr, de dreptate și de frumusețe.

Trebuie să învățăm să-i ascultăm pe toți, să evaluăm orice lucru cu prudență, să surprindem partea cea mai bună din orice raport și trăire. Vom ajunge atunci să spunem: „Iată, Doamne, am găsit perla prețioasă: Cuvântul Tău. Cu acesta îmi petrec viața, mulțumindu-ți și lăudându-te. Am înțeles mesajul pe care ai vrut să mi-l faci cunoscut, și accept cu bucurie darul pregătit dintotdeauna pentru mine, împărăția Ta, care devine trup în trupul acestei umanități”.