• Nu te irita dacă auzi că sună ocupat. Așteaptă și încearcă din nou.
• Ești sigur că ai compus numărul corect?
• Amintește-ți că o conversație telefonică cu Dumnezeu nu este un monolog.
• Nu vorbi continuu numai tu, dar ascultă ce anume are să-ți spună și El.
• Dacă legătura se întrerupe, verifică dacă ai fost tu cel care ai întrerupt legătura.
• Nu te obișnui să-l suni pe Dumnezeu numai în cazuri de urgență, alegând numai numărul de prim ajutor.
• Nu-i telefona lui Dumnezeu numai în orele cu «tarif redus», adică prevalent numai duminica.
• Și în zilele feriale ar trebui să-ți fie posibil să suni din când în când, la intervale regulare.
• Amintește-ți că telefoanele date lui Dumnezeu nu costă nici un ban.
• Nu uita să-l suni pe Dumnezeu care trimite fără încetare mesaje pe secretariatul tău telefonic.
N.B.: Dacă totuși observarea acestor norme și comunicarea rezultă dificilă, adresează-te cu încredere Duhului Sfânt:
• El va reactiva linia telefonică.
• Dacă aparatul tău telefonic nu funcționează deloc, du-l la atelierul de reparație care se cheamă și Sacramentul Spovezii.
• Orice aparat telefonic este garantat pe viață și va fi reparat cu ajutorul unui tratament gratuit.
Acest material, foarte original de altfel, a suscitat în mine un răspuns (de obicei se nasc întrebări, dar în cazul de faţă, s-au inversat lucrurile, poate si datorită faptului că însuşi titlul este o întrebare..., care, e posibil, să aştepte un răspuns). Aceasta este reflecţia mea, în urma citirii celor de mai sus:
RăspundețiȘtergereRelaţia mea cu Dumnezeu trebuie să fie mai umană, mult mai umană!!! Eu când vorbesc cu cineva la telefon..., caut să fiu cât mai natural: să nu-mi schimb vocea, să nu vorbesc cu emfază sau cu aliură de mare erudit. Într-un cuvânt să fiu uman (dacă eşti uman, eşti şi educat, şi manierat şi..., dacă vreţi: "om între oameni" - ce lucru mare este să fii om). Dunezeu mereu s-a coborât la nivelul meu, tot timpul foloseşte cuvinte din vocabularul meu (asta ca să se facă înţeles). Dacă, El, Dumnezeu, s-a făcut om, eu de ce mă ruşinez să fiu om, adică..., ceea ce sunt? De ce vreau să fiu (sau mai bine spus, să par) ceea ce nu sunt? (iată că din răspunsul pe care mi l-a provocat de acest articol, vin şi alte întrebări, interesant!). Dacă Dumnezeu alege să-mi vorbească prin umanitate, eu de ce aleg să vorbesc prin alt mijloc în afară de cel de umanitate? Dacă Dumnezeu îmi vorbeşte..., să spunem prin telefon, eu de ce aleg fax-ul? Dacă, să spunem..., Dumenzeu îmi vorbeşte prin fax, eu de ce aleg xerox-ul? dacă el alege xerox-ul (fotocopiatorul-căci suntem chip şi asemănare - deci se poate fotocopia. nu? :)), eu de ce aleg indigoul? e necesar, e timpul să devin UMAN, căci..., om sunt!
Mulţumesc pentru Telefon!