Era odată un părinte ce se trăgea dintr-o ţară străină
şi care a povestit parabola următoare:
În ţara mea se fac gropi speciale pentru a atrage în cursă leii. Într-una din ele s-a întâmplat odată să nimerească o vulpe care, deşi a făcut eforturi disperate, nu a putut ieşi de acolo, neputând cu niciun chip să se apropie de marginile gropii. Mai târziu a sosit acolo şi cel ce făcuse groapa aceea să vadă dacă nu cumva a căzut ceva înăuntru şi a găsit vulpea. Aceasta, recurgând la un şiretlic, s-a prefăcut că este moartă. Atunci omul, apucând-o de coadă, a azvârlit-o cât colo. Iar vulpea fugind, astfel s-a salvat.
După câteva zile, trecând prin acel loc iarăşi, vulpea păţită o vede pe o surată de-a sa căzută în acea groapă. Şi văzând-o cum tot încerca să se salveze, sărind încoace şi încolo, prin groapă i-a apus: ,,Şi eu am încercat mult sărind încoace şi încolo, dar dacă nu mă făceam ca sunt moartă, nu aş fi scăpat.”
Şi noi, fraţilor, dacă vrem să scăpăm din cursele diavolului, [să murim lumii păcatului], să lepădăm voinţele noastre, să le considerăm moarte şi ne vom salva cu harul lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial