miercuri, 6 octombrie 2010

DOI CĂLUGĂRI AU MERS ODATĂ ÎN ORAȘ...

Se spune că odată doi călugări au mers în oraș să vândă coșuri de nuiele. După ce au terminat de vândut coșurile, în drum spre casă, unul din călugări s-a adresat celuilalt:
- frate, ai văzut cum se certa lumea în piață? Hai să ne certăm și noi!
- Dar cum să facem?, a întrebat celălalt!
- păi uite, aici este o cărămidă. Eu voi spune că această cărămidă este a mea, iar tu vei spune că este a ta. Așa vom începe să ne certăm și noi. Bine, spuse celălalt călugăr.
Primul călugăr luă cărămida în mâini și spuse: cărămida asta este a mea. Celălalt, cu un calm desăvârșit, răspunse:
- Apăi dacă este a ta, ia-o și du-te...
Călugării nu știau să se certe.

Părinţii apostolici

În a doua jumătate a secolului I şi începutul celui de al II-lea apar scrierile Părinţilor sau Bărbaţilor apostolici care au fost ucenici direcţi ai Sfinţilor apostoli sau ai ucenicilor acestora, ori ,,au înregistrat ultimele ecouri ale generaţiei apostolice”(Patrologie vol I, p.80). Mărturie în acest sens este Istoria Bisericească a lui Eusebiu de Cezareea (precum şi scrierile Sfinţilor Irineu şi Ieronim) în care autorul dă numele ,,urmaşilor imediaţi ai apostolilor”( Istoria bisericească III, 4) Elementul fundamental care uneşte literatura pastorală a bisericii primare (denumită aşa datorită caracterului practic şi misionar) este timpul în care au trăit părinţii apostolici. Scrierile apostolice se aseamănă cu cele ale Sfintei Scripturi, în special cu epistolele pauline în ce priveşte cuprinsul şi forma; ele urmează imediat scrierilor canonice ale Noului Testament şi stau la baza literaturii creştine neinspirate; sunt scrise sub impulsul evenimentului, destinate unei anumite comunităţi, având un caracter imediat şi practic. În 1672 J. B. Cotelier publică sub titlul de Patres aevi apostolici operele lui Barnaba, Clement Romanul, Ignatie al Antiohiei, Policarp al Smirnei şi Herma; mai târziu sunt adăugaţi autorul necunoscut al Epistolei către Diognet şi Papias. Literatura autorilor menţionaţi este una strict religioasă, creatoare de tradiţie, care nu recurge încă la dovezi, argumente şi artificii retorice, fiind preocupată de creşterea numărului comunităţilor creştine. Când însă creştinismul este ameninţat din lăuntrul său de învăţăturile eretice, de persecuţiile şi acuzaţiile din partea păgânilor, apare o literatură care se axează pe dovezi şi argumente în favoarea creştinismului, argumente inspirate chiar din cultura şi filosofia profană; este perioada Părinţilor Apologeţi care răspund persecuţiilor îndreptate de autoritatea romană împotriva creştinilor, precum şi acuzaţiilor aduse de poporul şi autorii păgâni, şi de evrei.

Bibliografie

G. IOAN G. COMAN, Patrologie vol. I Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1984, p. 80.
EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria Bisericească, III, 4, în Scrieri, partea întîa, traducere, studiu, note şi comentarii de Pr. Prof. T. BODOGAE, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987.

Autor: Muraru Raluca