Nu numai sfinții trebuie să se roage, ci și noi

Într-o zi s-a prezentat la Sf. Antonin,

arhiepiscop de Florența o mamă grijulie, pentru a-l recomanda pe fiul său foarte rău, și care îi crea multă preocupare.

Părinte, îi spuse, rugați-vă lui Dumnezeu ca să țină mâna deasupra capului fiului meu…

Da, răspunse, Sfântul, Dar și dumneavoastră să-l rugați pe fiul duneavoastră, ca să țină capul pe loc sub acea sfântă mână.  

Sfântul și nepriceputul

Marele teolog englez Fericitul Ioan Duns Scotus, călătorind

prin țara sa, a întâlnit un țăran care semăna câmpul.

Vorbindu-i și sfătuindu-l să creadă în Dumnezeu și să aibă grijă de mântuirea lui, țăranul, plin de prejudecăți, îi răspunse:

-       De ce îmi dați aceste sfaturi?

-       Dacă Dumnezeu a stabilit deja că eu trebuie să mă mântuiesc, voi fi mântuit, indiferent dacă fac binele sau răul; dacă a stabilit ca eu să merg în iad, va fi la fel, indiferent dacă eu voi face binele sau răul.

Atunci Fericitul Ioan i-a răspuns:

-       Spune-mi mie, dragă omule; pentru ce mai îngrijești atât câmpul tău, și pentru ce-l semeni? Dacă Dumnezeu a stabilit că aici trebuie să răsară grâu, el va răsări, indiferent dacă-l semănați sau nu; în orice caz, munca dumneavoastră este inutilă, nu vi se pare?