«TE-AM PUS CA LUMINĂ A NEAMURILOR, CA SĂ DUCI MÂNTUIREA PÂNĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI»". Auzind aceasta, păgânii s-au bucurat şi au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut. Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul (Fap 13, 47-49).
Lumină eu? Da, tu! Pentru că orice început al meu își are începutul acolo.
Nu ai citit ce-am făcut în prima dimineață, dis de dimineață? Citește: „La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi” (Gen 1, 1-5).
Orice început, părinte, frate și soră, trebuie să aibă înaintea lui lumina. De altfel, ce-i de mirare? Care e primul lucru pe care-l faci când te trezești? Deschizi ochii (chiar dacă mai greu!), ca să vezi lumina!
Care e al doilea lucru? Aprinzi lumina de la bec!, poate dai drumul la televizor, nu numai să asculți ceva, ci ca să fie și mai mare lumină în casă?
Care e al treilea lucru pe care-l faci? Începi să faci lumină în capul tău neorânduit și pustiu, și încă în întuneric, și te gândești cum și ce trebuie să faci în acea zi! Ieși afară și, după ce ai descuiat mașina, după ce ai răsucit cheia în contact, primul lucru pe care-l faci e să aprinzi lumina de la faruri. Și tot așa, cât e ziua de lungă, ești lumină, mergi în lumină, faci lumină în viața celor pe care-i întâlnești, și te rogi ca lumina semănată de-a lungul întregii zile să nu se stingă nici din viața ta, nici în cea a semenilor tăi.
Care e cel din urmă lucru al zilei? Stingi lumina materială, și o aprinzi pe cea veșnică, ca îngerii să te poată veghea în odihna nopții, legănându-te în fața Oștirilor cerești.
Cum își însemnează lumea eroii? Așezându-le pe cap o coroană de lauri verzi! Cum își însemnează Biserica sfinții? Punând în spatele capului lor o aureolă, adică un nimb de lumină. Așa îi recunoaștem pe sfinții noștri, lumini spre luminarea neamurilor, până la sfârșitul veacurilor.
Lumină vor fi pentru tine, astăzi, Sfinții Ciril, Metodiu, Valentin, fiecare în felul său! Iar tu, nimic altceva decât lumină, în felul tău, original nu fotocopie, nici ciornă a ta. Prezintă-te așa cum ești astăzi, și nu ciorna visurilor tale ireale. Năzuiește să fii o lumină mai strălucitoare, și roagă-l pe Domnul să-ți fie energie.
Fii ceea ce te-am pus să fii (Eu, nu tu!): LUMINĂ, MIEL, PACE
Pentru azi ajunge dacă vei reuși să fii LUMINĂ DIN LUMINĂ.
Vrei să contempli un chip devenit LUMINĂ? Privește-l pe Fericitul Vladimir Ghica. Poate îți dorești și tu să devii ca el. Și roagă-l, pentru că sigur va mijloci pentru tine Lumina fără de-nserare.
