Fratele Ion a intrat în mânăstirea numită „a tăcerii”, iar Superiorul i-a spus: „frate, această mănăstire este una silențioasă. Ești binevenit aici și vei putea rămâne atât cât dorești, dar nu trebuie să vorbești până când nu-ți voi da eu permisiunea”.
Fratele Ion a trăit în mânăstire timp de un an înainte ca Superiorul să-i spună: Frate Ion, ești aici deja de un an. Acum îți dau voie să spui două cuvinte.
Fratele Ion spuse: saltea tare.
Îmi pare rău să aud asta, spuse Superiorul. Îți vom schimba salteaua cu una mai bună.
După încă un an, Superiorul merse la fratele Ioan și-i spuse: a mai trecut un an. Poți spune alte două cuvinte. La care Fratele Ion spuse: mâncare rece.. Superiorul îl asigură că va porunci să i se dea mâncare caldă.
După încă un an, merse Superiorul la Fratele Ion și-i spuse: a mai trecut un an, poti spune două cuvinte. Fratele Ion spuse: Plec acasă.
E mai bine așa, spuse Superiorul, de când ai venit aici n-ai făcut altceva decât să te plângi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial