Hanul

Hanul

Ca un han este ființa umană,

În fiecare dimineață cineva sosește.

Bucurii, tristeți, mizerii,

grăbite și fugace se prezintă în fața conștiinței,

oaspeți neașteptați.

Primește-i cu bucurie!

Chiar dacă o mulțime de necazuri

năvălește impetuos în casa ta

măturând orice mobilier,

cinstește pe fiecare oaspete.

Poate că te curăță

Ca să te pregătească pentru o plăcere nouă.

Gânduri negre, rușini, resentimente:

deschide-le poarta, răzând,

invită-i să intre.

Mulțumește oricui ar veni,

Pentru că este o călăuză

Care ți-a fost trimisă de departe.

Rumi

Și eu sunt Lazăr, Doamne!

Și eu sunt Lazăr, Doamne,

încă pelerin pe străzile lumii,

dar mort în mine deja de vreme…

Sunt aici, în casa Ta, să te implor,

Cu ultímele fărâme ale credinței mele,

Să strigi și la mine: „Ieși afară, frate!

Că-ți spun eu: prietenul Tău, Isuse!

Să nu te oprească, Doamne, acrul miros al morții

ce-n jur îl împrăștii;

Tu, care din noroi faci florile să surâdă…

Trezește-mă din nou la viață înainte ca la orizont

Să moară ultimul soare al timpului meu.  

Sono Lazzaro anch’io, Signore,
ancora in cammino per le strade del mondo,
ma dentro morto già da tempo...
Sono qui, a casa tua, a scongiurarti
con gli ultimi frammenti della mia fede,
di gridare anche a me: “Fratello, vieni fuori!
ché a dirtelo sono io: il tuo Amico, Gesù!.”...
Non ti fermi, Signore, l’acre dolore di morte
ch’emano d’intorno;
Tu che dal fango fai sorridere i fiori...
Ridestami alla vita prima che all’orizzonte
muoia l’ultimo sole del mio tempo.
(Enrico Bani)

ÎNDEMN LA LUPTĂ - Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.

Eram copil

Eram copil, trecea zapada,
Eu cu tristete-o petreceam,

Mi se parea ca iarna trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram crescut, treceau cocorii,
Priveam la ei pana-i pierdeam,
Mi se parea ca vara trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram gandind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se parea ca apa trece,
Mi se parea, dar eu treceam. 

Priveam ades cum zboara norii,
Si frunzele zburand priveam,
Mi se parea ca ele zboara,
Mi se parea, dar eu zburam.

Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam,
Mi se parea ca vremea trece,
MI se parea, dar eu treaceam.

Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala, si-i plangeam,
Mi se parea ca-s ei pierdutii,
Mi se parea, dar eu eram.

Azi vad cu-amar, Isus, tot harul
Ce l-am pierdut cand n-ascultam,
Mi se parea ca-l am de-apururi,
Mi se parea, dar nu-l mai am.

Autor: Traian Dorz

Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” – 1 Samuel 3:9

Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob

şi robul tău ascultă.

Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,

mai dă-mi din grâul tău un bob

Şi dragoste mai multă!

Vorbeşte, Doamne, căci în piept

mi-e inima firavă.

Nebun mă face-orice-nţelept,

Dar eu cu mai mult dor te-aştept

în vremea de zăbavă…

Vorbeşte, Doamne, căci sunt gol

Şi-mi bate-n suflet vântul.

Căci mii de corbi îmi dau ocol,

de când pe-al inimii pristol

Ţi-ai aşezat cuvântul.

Mai dă-mi din pâinea ta un drob

Şi flacăra mai multă!

Chiar daca-s fiu şi nu-s un ciob,

dar eu din dragoste sunt rob

şi robul tău ascultă…

Costache Ioanid

Dragostea care nu doare

Dragostea care nu doare
n-are roadă numai floare

n-are lacrimi, ci-nșelare
n-are viață - numai pare.

Dragostea care nu plânge
nu se-aprinde, ci se stinge,
nu se-nalță, ci coboară,
nu învie, ci omoară!

Dragostea ce nu-i fierbinte
nu te crede, ci te minte,
nu e-n soare, ci e-n ceață,
nu-ncălzește, ci îngheață.

Dragostea ce nu-i curată
nu trezește, ci îmbată,
nu rămâne, ci trădează,
nu-nălbește, ci-ntinează.

Numai Dragostea Divină
nu te arde, ci te-alină,
nu te lasă, ci te ține
orice trece și-orice vine.

Numai dragostea frumoasă
legământul nu și-l lasă
și cununa nu-și desparte
nici în viață, nici în moarte!


Traian Dorz

Nu am moarte cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Autor: Grigore Vieru

Trăiește în inima omului (Ioan Paul al II-lea)

Pruncule Isus, șterge lacrimile copiilor!

Mângâie bolnavii și bătrânii!

Împinge oamenii să depună armele și să

Se strângă într-o universal îmbrățișare de pace!

Cheamă popoarele, milostive Isuse,

Să dărâme zidurile create

De mizerie și de lipsă de muncă,

De ignoranță și de indiferență,

De discriminare și de intoleranță.

Ești Tu, Divin Prunc din Bethleem,

Cel care ne mântuiești,

Eliberându-ne din păcate.

Ești Tu, adevăratul și unicul Mântuitor,

Pe care umanitatea îl caută în noapte.

Dumnezeule al păcii, darul păcii

Pentru întreaga umanitate,

Vino să trăiești în inima fiecărui om,

și a fiecărei familii.

Fii Tu pacea și bucuria noastră. Amin!