Vorbeşte, Doamne, căci sunt rob
şi robul tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grâul tău un bob
Şi dragoste mai multă!
Vorbeşte, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nţelept,
Dar eu cu mai mult dor te-aştept
în vremea de zăbavă…
Vorbeşte, Doamne, căci sunt gol
Şi-mi bate-n suflet vântul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de când pe-al inimii pristol
Ţi-ai aşezat cuvântul.
Mai dă-mi din pâinea ta un drob
Şi flacăra mai multă!
Chiar daca-s fiu şi nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sunt rob
şi robul tău ascultă…
Costache Ioanid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial