Un ţigan ridicat la cinstea altarelor! Zefirin Gimenez Malla, supranumit "El Pele", s-a născut în localitatea Benavent de Lerida în ziua de 26 august 1861 (Spania9 şi a fost împuşcat în apropierea cimitirului din Brbastro în vara anului 1936. În primele luni ale războiului civil care a însângerat Spania a fost arestat pentru că a apărat un preot; în momentul execuţiei strângea între mâini coroana rozariului. Este primul ţigan declarat fericit în istoria Bisericii, proclamat fericit în ziua de 04 mai 1997 de către Papa Ioan Paul al II-lea la Roma. Această beatificare a suscitat o anumită surpriză şi a trezit în noi amintirea şi supărarea trăită de întâlnirea cu ţiganii pe străzi, unde expun copii mici pentru a trezi compătimire în oameni, sau surprinşi că umblau în casetele cu bani din biserici.
Numele de botez, Ceferino, este forma spaniolă a lui Zefirin, sfântul zilei în care s-a născut. S-a născut în sărăcie, sărăcie care devine mizerie în momentul în care tatăl său abandonează familia pentru a pleca cu o altă femeie. Zefirin nu va merge la şcoală, ajută în casă aşa cum poate (face şi vinde coşuri de nuiele) şi în jurul vârstei de 20 de ani se transferă la Barbastro, luînd-o în căsătorie pe Tereza Jimenez Castro după obiceiurile ţigăneşti (căsătoria religioasă se va celebra numai în anul 1912). Neavând copii, o adoptă pe Pepita, o nepoată de-a Terezei. Figură impunătoare cunoscâtor de cai şi măgari, devine comerciant stimat datorită sincerităţii (calitate mai degrabă rară în această meserie). Mai târziu va deveni comerciant privat, datorită unui episod care va încânta toţi locuitorii din barbastro: un puternic al locului, bolnav de TBC, într-una din zile leşină pe drum, toţi cei care mai înainte îl stimau fugind de lângă el. Numai el, Zefirin, fără frică, merge la el, îl ajută şi-l duce acasă. Bogata familie a celui bolnav vrând să-i mulţumească pentru gestul său îi oferă o mare sumă de bani, sumă cu care va putea să înceapă o afacere prosperă. În scurt timp devine foarte cunoscut. În acelaşi timp însă, va începe să predice pe străzi credinţa catolică la care ajunsese între timp. Se roagă cu rozariul pe străzi. În timpul iernii merge să-i ajute pe ţiganii mai săraci, dar nu numai pe aceştia. Toţi sunt "aproapele" lui, pe care cosntruieşte zi de zi credinţa sa. Analfabet, a citit totuşi atenţionările pe care Sf. Paul le face Corintenilor, şi realizează în sine dragostea care "toate le acoperă, toate le crede, toate le suportă".
Suportă şi calomniile, acuzat fiind în mod fals de furt ("Este un ţigan..."), dar de care va fi absolvit imediat. Se înscrie în grupurile euharistice, ale Sf. Vincenţiu, în Ordinul al Treilea Franciscan... cu toţii îl vor, acest comunicator de bucurie şi de speranţă. Încă în viaţă fiind, există unii care îl numesc deja "sfânt". Iulie 1936, războiul civil în Spania. Zefirin este arestat de un grup de anarhici, pentru că, la vârsta de 75 de ani s-a luptat cu aceştia pentru a elibera un preot pe care îl arestaseră mai înainte. El se roagă cu voce tare, nu cere milă. Atunci când îl împuşcă, în spatele unui cimitir, ultimul său strigăt este: Trăiască Cristos Regele". Ultimul gest al cel al rozariului pe care îl ridică în mână ca un stindard. În ziua următoare ţiganii primesc ordinul să sape o groapă comună pentru toţi cei împuşcaţi, printre care se află şi El Pele. apoi, peste cadavrele lor aruncă var nestins. Din acest motiv mormântul său nu mai există.
Iată un exemplu că şi printre ţigani există oameni pentru care sfinţenia este posibilă.
Suportă şi calomniile, acuzat fiind în mod fals de furt ("Este un ţigan..."), dar de care va fi absolvit imediat. Se înscrie în grupurile euharistice, ale Sf. Vincenţiu, în Ordinul al Treilea Franciscan... cu toţii îl vor, acest comunicator de bucurie şi de speranţă. Încă în viaţă fiind, există unii care îl numesc deja "sfânt". Iulie 1936, războiul civil în Spania. Zefirin este arestat de un grup de anarhici, pentru că, la vârsta de 75 de ani s-a luptat cu aceştia pentru a elibera un preot pe care îl arestaseră mai înainte. El se roagă cu voce tare, nu cere milă. Atunci când îl împuşcă, în spatele unui cimitir, ultimul său strigăt este: Trăiască Cristos Regele". Ultimul gest al cel al rozariului pe care îl ridică în mână ca un stindard. În ziua următoare ţiganii primesc ordinul să sape o groapă comună pentru toţi cei împuşcaţi, printre care se află şi El Pele. apoi, peste cadavrele lor aruncă var nestins. Din acest motiv mormântul său nu mai există.
Iată un exemplu că şi printre ţigani există oameni pentru care sfinţenia este posibilă.
