Lectie de demnitate: de-am avea pleoape si la urechi, ca sa le putem inchide cand e nevoie!

Un elev se intalneste cu profesorul lui. Profesorul este salutat de elev, apoi

profesorul il recunoaste ca i-a fost elev. Elevul completeaza ca i-a fost profesor in clasa a treia. Continuind conversatia profesorul il intreaba ce a facut in viata, cu ce se ocupa. “Sunt profesor, sunt in sistemul educational raspunde elevul.” Ce te-a determinat sa devii profesor, intreaba rabinul, profesorul elevului. “Dumneavoastra” a raspuns el. “Cand am vazut ce impact ati avut asupra mea si cand am inteles ce impact poate fi asupra elevilor, am spus, asta vreau sa devin.”

“De ce am avut acest impact?”

“Nu va aduceti aminte domnule profesor?”

“In clasa a treia un coleg a venit cu un ceas, pe care il primise cadou de la tatal, sau mama lui. Imi trebuia si mie un ceas,si mi a placut, asa ca l-am furat. El v-a spus si dvoastra ati facut un anunt ca cine a furat ceasul sa-l dea inapoi. As fi vrut sa fac asta, dar nu am avut curajul sa spun, imi era rusine sa vada clasa ce am facut.

Vazand ca nu spune nimeni nimic, dvoastra ati incuiat usa, ne-ati aliniat si ne-ati anuntat ca ne veti cauta in buzunare si in felul acesta se va gasi ceasul si va fi inapoiat proprietarului de drept.

M-am gandit ce urmeaza: ce rusine si ce imagine sa vada toti ca am furat ceasul.

Dar ati completat: as vrea ca toti sa inchideti ochii, cand voi cauta in buzunare. Si asa am facut. Ati ajuns la mine, ati luat ceasul, ati continuat sa cautati in buzunare pana la capatul liniei de elevi, apoi la sfarsit ati inapoiat ceasul fara sa pomeniti nimic nici atunci si nici vreodata dupa aceea.

Dumneavoastra mi-ati salvat demnitatea, nu ati facut din mine un stereotip, nu m-ati facut hot, furacios, nu ati pomenit nimic. Si am inteles atunci ce impact ati avut asupra mea si mi-am zis, asta vreau sa devin si eu.”

“Nu va amintiti domnule profesor”, spuse elevul?

“Nu.”

“Dar cum de nu va amintiti, ca este totusi ceva ce ramane imprimat, un furt, o situatie de genul acesta, cel ce a facut asta.”

“Nu imi amintesc spuse profesorul, pentru ca stiu ca si eu am inchis ochii cand am cautat in buzunare.”

Pildă: pușca și Rozariul

Într-o seară Padre Pio îi spuse fratelui care îl ajuta să se culce: te rog, adu-

mi pușca pe care o am în buzunarul reverendei. Fratele căută, dar după ceva vreme îi răspunse părintelui: Părinte, în buzunare nu am găsit nici o pușcă. Este în schimb numai un rozariu. La care sfântul răspunse: Și acela ce este dacă nu o armă!

E chiar așa: Rozariul este o armă foarte puternică, o armă împotriva diavolului, a egoismului, a patimilor; o armă care ne-a făcut să câștigăm atâtea bătălii spirituale, și nu numai  

Plidă: a face rău este o simplă joacă de copil

Într-una din zile Buddha a fost amenințat cu moartea de un bandit pe nume

Angilimal. „Fii bun și ascultă-mi ultima dorință”, i-a spus Buddha. „Taie o ramură din acel copac”. Dintr-o singură mișcare banditul tăie ramura, apoi întrebă: „Acum ce mai vrei să fac?”. „Pune-l la loc”, spuse Buddha. Banditul râse. „Ești nebun de tot dacă tu crezi că aș putea face un astfel de lucru”. În schimb, ești tu acel nebun, deoarece crezi că ești puternic făcând răul și distrugând. A face rău și a distruge este o simplă joacă de copii. Adevărata forță stă în a crea și a vindeca.  

Pildă: Otrăvirea imaginară

Ființele umane nu reacționează atât la realitate, cât mai degrabă la ideile pe

care le au în interiorul lor. Unui grup de turiști rătăciți prin munți l-i s-a dat mâncare expirată. Din precauție, o porție din această mâncare fusese dată mai înainte unui câine, căruia îi plăcuse și nu avusese efecte colaterale nedorite. În ziua următoare s-a auzit că acel câine murise. Cu toții au fost cuprinși de panică. Mulți au început să vomite și să acuze febră și diarie. A fost chemat imediat un medic, convinși fiind că avusese loc o tentativă de otrăvire colectivă. Sosi doctorul și mai întâi întrebă unde putea găsi cadavrul câinelui. Începu o cercetare, iar unul din sat explică fără nici o grijă: l-au aruncat într-o groapă, pentru că fusese călcat de o mașină, și mirosea deja foarte tare.    

Pildă: nu deschide scrisoarea

Buddha părea total indiferent la insultele unui ins care mersese să-l viziteze.

Mai târziu ucenicii îl întrebară care era secretul seninătății lui. El răspunse: „Încercați să vă imaginați ce s-ar întâmpla dacă cineva ar pune la picioarele voastre un cadou, iar voi nu v-ați apleca să-l ridicați. Sau dacă cineva v-ar trimite o scrisoare iar voi ați decide să nu o deschideți niciodată; nu este adevărat că mesajul ei nu ar avea nici un efect asupra voastră? Comportați-vă la fel de fiecare dată când sunteți insultați, și nu vă veți pierde seninătatea.

Pildă: În Tine mi-am pus nădejdea

O copilă de opt ani urcă în avionul care trebuia să o ducă la New

York, arată biletul și se așeză la locul ei. Aparent sigură și inteligentă, scoase din geantă o carte și începu să coloreze.

Nu era un zbor foarte relaxant, pentru că vântul sufla puternic și existau turbulențe mari. La un moment dat avionul avu o cădere destul de mare, iar pe pasageri îi cuprinse frica și deveniră nervoși, dar copila continuă să coloreze cartea ei cu mult calm și liniște.

Femeia așezată lângă ea o întrebă plină de curiozitate: „Draga mea, cum de reușești să fi atât de calmă!”.

Copila i-a răspuns: „Tatăl meu este pilotul”.

Morala: În lunga călătorie a vieții vor sosi cu siguranță momente de încercări puternice, de incertitudine, de frică și de confuzie... momente în care nu vei mai ști unde să cauți ajutor și sprijin, unde să mergi. În acele momente amintește-ți totdeauna un lucru: dacă îi vei fi dat lui Dumnezeu locul pilotului în viața ta nu vei avea pentru ce să te temi, pentru că Tatăl știe unde te duce.