Vrând să îi dea unei maici o pildă despre falsa smerenie, Părintele Paisie i-a relatat următoarea întâmplare: Unul reparase odată o biserică în Epir şi singur spunea despre sine că nu a făcut nimic deosebit. Dar când i-am spus: „Nu e chiar nimic. Ceva tot ai făcut”, ştiţi cum s-a mâniat? „Tu ai fi reparat mai bine biserica?”, m-a întrebat atunci. Eu mă pricep la construcţii, nu sunt tâmplar ca tine! Tatăl meu a avut firmă de construcţii”.
E uşor să te arăţi smerit, dar aceasta nu înseamnă că în realitate ai smerenie. Ai smerenie adevărată când te smereşte celălalt iar tu primeşti, căci adevărata smerenie este cea în faptă, nu cea în cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial