Bogatul sărac

Era odată un om sărac. S-a culcat să doarmă, dar nu se lipea somnul de el, ci se tot gândea: "De ce oare le este atât de greu oamenilor săraci să trăiască pe faţa pământului? Şi de ce bogatul adună banii? Unul are lăzi pline cu bani, iar el, încă strânge şi moare de foame. Dacă eu aş fi bogat n-aş trăi aşa. Aş trăi bine şi le-aş mai da şi altora!".

Deodată însă, a auzit un glas:

- Ia acest portofel, dacă vrei să fii bogat; în el este numai un bănuţ, dar cum îl vei scoate, acolo va apărea altul; ia câţi bănuţi vrei, apoi aruncă portofelul în râu.  Până nu vei arunca portofelul, nu ai voie să cheltuieşti nici un ban, altfel se vor transforma în cioburi toţi banii.

Săracul a rămas buimac de bucurie. După ce şi-a venit în fire, s-a apucat să scoată bani din portofel. Scotea unul, iar înăuntru apărea altul.

"Of, se gândea el, ce fericire a dat peste mine! În noaptea aceasta voi strânge o grămadă mare de bani şi mâine voi fi bogat, dimineaţă voi arunca portofelul în apă şi voi trăi bine".

Însă dimineaţa a început să gândească altfel: "Oare nu ar fi mai bine să mai adun încă o grămadă la fel de mare? Doar o zi îmi mai trebuie să stau lângă portofel". A mai scos o grămadă, apoi a mai vrut una şi aşa nu a mai putut să lase portofelul din mână.

Săracul a vrut să mănânce, dar în afară de pâine nu avea nimic în casă. Să meargă să cumpere ceva mai bun şi mai gustos nu putea, fiindcă se temea că banii se vor transforma în cioburi, dacă nu va arunca mai înainte portofelul în apă. Şi să mănânce voia, dar nici să se despartă de portofel nu putea. A mâncat el o bucată uscată de pâine şi a început din nou să scoată bani. A venit noaptea şi el tot nu înceta să scoată bani din portofel. Dimineaţa s-a dus la un vecin şi a cerut o bucată de pâine, s-a întors acasă şi a început din nou să scoată bani. Au trecut apoi o săptămână, o lună, un an întreg şi el nu se mai desprindea deloc de portofel.

- Cine nu s-ar bucura de atâţia bani? - zicea el, tot omul vrea mai mult.

Săracul a trăit în sărăcie, ca mai înainte, a uitat că voia să trăiască bine şi să îi mai ajute şi pe alţii. Câteodată se gândea să arunce portofelul în râu, dar din nou se răzgândea. A îmbătrânit de tot, s-a îngălbenit ca şi aurul, dar nu înceta să adune saci de bani… Aşa a şi murit, sărac pe laviţa sa, cu portofelul în mână.