100 de întrebări și 100 de răspunsuri despre ecumenism/34

Ce trebuie să știm despre Biserica Ortodoxă?

Biserica Ortodoxă are o structură ierarhică. Biserica locală este reprezentată de episcop și de dieceza lui (eparhie). Toți episcopii se găsesc între ei la același nivel și fiecare dispune de puteri depline în interiorul propriei dieceze. Deciziile în materie ecleziastică sunt luate în comun de toți episcopii, în Sf. Sinod (sinodul episcopilor). Sinodul episcopilor delegă soluția chestiunilor ordinare unui sinod stabil (în Biserica Ortodoxă rusă este Sf. Sinod; în Biserica poloneză este consiliul mitropolitan), al cărui președinte este capul Bisericii (patriarh sau mitropolit). Se deosebește de ceilalți episcopi numai prin demnitate, neavând privilegii speciale.

Bisericile autocefale se bucură de autonomie deplină pe plan administrativ, în vreme ce, din punct de vedere al dreptului canonic, depind de un patriarhat. Primul loc între Bisericile autocefale este ocupat de Patriarhatul ecumenic de Constantinopol, căruia Conciliul din Calcedonia (451), i-a recunoscut al doilea loc în ierarhia episcopală creștină, după cel al Romei. De Constantinopol depind circa 5 milioane de credincioși, la care se adaugă circa 30 mii care se găsesc în Turcia. 

Profilul doctrinar

Biserica Ortodoxă se definește ca fiind plinătatea (pleroma) Tradiției, a Conciliilor și a Părinților. Aceste trei elemente constitutive subliniază și caracterul teologic și spiritual al acestei Biserici. Ca fundament al credinței ea recunoaște Sf. Scriptură și tradiția, care se exprimă în totalitate în deciziile primelor șapte concilii ecumenice și în scrierile Părinților Bisericii. În ortodoxie este viu cultul Preacuratei Fecioare Maria Neprihănită, Fecioară și Mamă a lui Dumnezeu, dar nu sunt recunoscute dogmele Neprihănitei Zămisliri și cea a Adormirii Maicii Domnului. Credincioșii ortodocși se roagă pentru răposați, dar nu împărtășesc doctrina catolică asupra Purgatoriului ca loc și foc. În privința naturii sacramentelor și asupra numărului acestora ne-am oprit în momentul analizării sacramentelor Bisericii. 

Rugăciunea liturgică

Rugăciunea liturgică a Bisericii Ortodoxe se exprimă în două tipuri de rituri: primele privesc ocazii particulare, care se verifică în funcție de dorința credincioșilor, ca de exemplu administrarea sacramentelor (exclusă fiind euharistia), sacramentalele, binecuvântările, etc; cele din urmă au un caracter de regularitate, se îndeplinesc în zile și ore bine definite: este vorba de liturgia orelor și de Sf. și Dumnezeiască Liturghie. 

Riturile care se repetă în mod regular și, în general, în fiecare zi, sunt alcătuite din două părți: prima parte constă în „ordinar”, care este stabil și invariabil; a doua parte este așa numitul „propriu”, care se schimbă în baza ciclurilor anului liturgic. În ritul bizantin, anul liturgic conține patru cicluri, care se intersectează și se suprapun reciproc, conferind rugăciunii un caracter extraordinar de variat și lipsit de monotonie: 

1. Ciclul săptămânal, care asociază fiecare zi a săptămânii de memoria unui determinat mister, de un sfânt, de un grup de sfinți: duminica este dedicată memoriei Învierii lui Cristos; lunea îngerilor; marțea și miercurea amintesc Sf. Cruce; joia se dă onoare apostolilor, taumaturgilor și episcopilor, în special al Sf. Nicolae; sâmbăta sunt amintiți toți sfinții și răposații. Maica Domnului nu este uitată niciodată, pentru că este amintită în fiecare zi în toate oficiile liturgice, în particular duminica, miercuri și vineri, în virtutea participării ei la misterul Răscumpărării.

2. Ciclul celor opt săptămâni, numit și ciclul octoihului (octoichos) , datorită celor opt tonuri ale muzicii bizantine. Seria celor opt săptămâni începe cu săptămâna Sf. Toma, care urmează după duminica Paștilor. 

3. Ciclul anual al sărbătorilor mobile reunite în jurul Paștilor. Acest ciclu cuprinde 18 săptămâni: 10 săptămâni de pregătire pentru Pași, adică perioada numită a triodului postului , și cele 8 săptămâni ale triodului înflorat , adică perioada de la Paști până la Duminica Tuturor Sfinților, care cade imediat după Rusalii.

4. Ciclul anual al sărbătorilor fixe. În ritul bizantin anul liturgic începe la 01 septembrie și se încheie la 31 august.