La început lumea era ca
o mare grădină înflorită.
Creând omul, Dumnezeu îi spuse: „de fiecare dată când
vei face o faptă rea, eu voi face să cadă pe pământ un fir de nisip”. Dar oamenii
nu l-au băgat în seamă. Ce ar fi însemnat unul, o sută, o mie de fire de nisip
în imensa grădină înflorită? Trecură anii iar păcatele oamenilor se înmulțiră:
torente de nisip inundară lumea. Au apărut deșerturile care, zi de zi deveneau
tot mai întinse. Și astăzi Dumnezeu îi atenționează pe oameni, spunându-le: „Nu
transformați grădina înflorită într-un imens deșert; plantați florile faptelor
voastre bune zi de zi, fără a obosi niciodată”.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial