Ce fel de spiritualitate pentru omul contemporan?/8

8. Viața spirituală creștină

O formă de viață interioară umană este viața spirituală creștină, adică viața interioară trăită de creștini în comuniune cu Isus Cristos, Cel care este mărturisit ca Învățător, Profet, Domn și Revelator al lui Dumnezeu oamenilor. Creștinii cred că viața lor spirituală este originală, are o specificitate, dar cu aceasta nu vor să afirme că viața interioară umană este exclusă din experiența credinței: numai o persoană capabilă de viață interioară umană este capabilă să primească viața spirituală creștină, și nu viceversa. A scris în această privință cu mare inteligență Sf. Augustin: „Nu oricine gândește crede... dar oricine crede gândește: gândește crezând și crede gândind” (De praedestinatione sanctorum, 2,5).

Fiecare ființă umană este însuflețită de o dimensiune care transcende trupul și psihicul, de acel suflet sau spirit care îi permit să se transceandă. Această deschidere este dorință, căutare, elan care se manifestă în toate formele de spiritualitate, religioase sau umaniste, ca tensiune spre frumos, bine, fericire, adevăr. În creștinism această deschidere este spațiu pentru a predispune totul spre primirea Duhului Sfânt, al vieții lui Dumnezeu: deschiderea, dezvoltarea și creșterea persoanei devin o consimțire lui Dumnezeu, o recunoaștere a iubirii lui Dumnezeu totdeauna prevenientă. Iată viața spirituală creștină care trascende viața interioară umană, pentru că în ea se altoiește forța Duhului Sfânt.

Viața spirituală creștină implică o muncă de discernământ care se configurează ca atenție, veghere, ascultare a tuturor prezențelor și manifestare a Duhului Sfânt, al Cuvântului lui Dumnezeu, al vieții în multiformele ei manifestări. Este o muncă de primire a Duhului din partea duhului nostru, o muncă în care sunt asociate memoria, inteligența și voința. într-adevăr, noi suntem locuiți de memorie, dar aceasta trebuie trezită, înviată ca memorie vie cu ajutorul exercitării inteligenței: numai astfel devenim capabili de a citi în profunzime trecutul nostru și să întrezărim prezentul. Și astfel, asupra prezentului putem să ne exercităm capacitățile noastre de a ne mobiliza egergiile și puterile pentru a simți și a acționa: aceasta este munca inteligenței, a spiritului iluminat de Duhul Sfânt.

Și viața spirituală creștină este o călătorie, dar ca răspuns la o invitație, la o chemare a lui Dumnezeu, este un itinerar la urmarea cuiva care deschide drumul și ne precedă, este un a umbla lăsându-ne ghidați de Duhul Sfânt. Da, viața spirituală creștină înseamnă a-l „respira pe Duhul Sfânt” – expresie comună în patristica orientală și folosită în Occident de Guglielmo de Saint-Thierry –, înseamnă a trăi viața lui Isus Cristos, este răspuns aodrant la Cuvântul lui Dumnezeu, care spune fiecăruia dintre noi ceea ce a spus Isus la începutul itinerarului său: „Tu ești Fiul meu, fiul meu preaiubit” (cf. Mc 1, 11 et par.).

  va urma

Autor: Enzo Bianchi

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian