Ce fel de spiritualitate pentru omul contemporan?/2

1. O călătorie, un itinerar

Toți cei care au trăit o experiență spirituală serioasă, profundă și durabilă, și de aceea toți maeștrii de spiritualitate, descriu viața interioară ca un itinerar, o călătorie, un drum, un pelerinaj. Această simbolistică se potrivește bine vieții interioare și spirituale, pentru că în ea există începuturi, sunt prezente exoduri, există o abandonare a anumitor situații trăite și cunoscute pentru a ne îndrepta spre noi ținte, spre noi experiențe. S-a vorbit uneori de o tindere spre înălțimi, o scară de urcat; alteori, chiar dacă mai rar, de o coborâre sau de o traversare a unor deșerturi în care se întâlnesc diferite dificultăți, care descurajează și ne invită să ne reîntoarcem. A afirmat Heraclit cu o lapidară inteligență: „Scara care coboară și care urcă este aceeași întotdeauna” (frag. 60 DK).

Omul simte în interiorul său, în propria inimă o invitație, o voce ascunsă care îl cheamă să lase, să abandoneze ceea ce trăiește în acel moment, pentru a întreprinde un noi drum: există un nou drum de străbătut! „Lekh lekha! Îndreaptă-te spre tine însuți! (Gen 12, 1), este vocea auzită de Abraham atunci când a întreprind drumul său de credincios: călătoria geografică care îl va conduce spre Urul Caldeii până în țara făgăduită s-a împlinit în primul rând în viața lui interioară, cu ajutorul unei coborâri în profunzimile inimii sale. În acest sens este semnificativ că Părinții Orientali, în special Grigore de Nyssa, interpretează drumul vieții interioare, simbolizat în experiența lui Abraham, ca un ekstasis, o ieșire din sine.

Dar să nu ne facem iluzii: călătoria, drumul nu este niciodată asigurat, nici nu se prezintă ca o înaintare directă spre țintă, nu este „o urcare de neoprit” (Ps 49, 19); mai degrabă este un drum în care se trăiesc multe contradicții, în care sunt posibile înaintări nesperate, dar și regresiii de negândit, așa cum se poate vedea și în experiența vieții psihologice și afective... este un itinerar uman, caracterizat de puncte de forță și de slăbiciunile ce contrasemnează fiecare om, chemat la libertate, dar tentat să rămână sclavul idolilor falși care, la rădăcină sunt totdeauna – să nu uităm acest lucru – „o eroare antropologică” (Adolphe Gesché), o contradicție pe drumul umanizării, care este sarcina fiecăruia dintre noi. Călătorie, deci, pentru a reintra în noi înșine, pentru a merge spre inima lucrurilor și a le înțelege din interior.

  va urma

Autor: Enzo Bianchi

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian