SCRISOARE CĂTRE MAMELE PREOȚILOR ȘI SEMINARIȘTILOR ȘI CELOR CARE EXERCITĂ FAȚĂ DE EI DARUL MATERNITĂȚII SPIRITUALE ÎN SOLEMNITATEA SF. FECIOARE MARIA, MAMA LUI DUMNEZEU

«Causa nostrae Letitiae – Pricina Bucuriei noastre»!

Poporul creștin a venerat-o dintotdeauna, cu profundă gratitudine, pe Fericita Fecioară Maria, contemplând în Ea Pricina tuturor Bucuriilor noastre adevărate.

Într-adevăr, primind Cuvântul Veșnic în sânul ei neprihănit, Maria Preasfântă a adus la lumină pe Marele și Veșnicul Preot, Isus Cristos, unicul Mântuitor al lumii. În El, Dumnezeu însuși a venit în întâmpinarea omului, l-a ridicat din păcat și i-a dăruit Viața veșnică, adică însăși Viața Lui. De aceea, aderând la voința lui Dumnezeu, Maria a participat, în mod unic și irepetabil, la misterul răscumpărării noastre, devenind astfel, Mama lui Dumnezeu, Poarta Cerului și Pricina Bucuriei noastre.

În mod analog, Biserica întreagă privește cu admirație și profundă gratitudine la toate mamele Preoților și la cei care, primind această înaltă Vocație, au întreprins drumul de formare, și tocmai acestora mă adresez cu o mare bucurie.

Într-adevăr, fiii, pe care ele i-au primit și educat, au fost aleși de Cristos încă din veșnicie, pentru a deveni „prietenii Săi predilecți” și, astfel, viu și indispensabil instrument al Prezenței lui în lume. Prin Sacramentul Preoției, viața preoților devine definitiv ocupată de Isus și cufundată în El, astfel ca, în ei, este Isus însuși cel care trece și acționează printre oameni.

Acest mister este atât de mare, încât preotul este chemat și „alter Christus – un alt Cristos”. Într-adevăr, săraca lui umanitate, ridicată, prin puterea Duhului Sfânt, spre o nouă și mai înaltă unire cu Persoana lui Isus, devine acum locul Întâlnirii cu Fiul lui Dumnezeu, întrupat, mort și înviat pentru noi. De fapt, atunci când fiecare preot învață credința Bisericii, este Cristos cel care, prin el, vorbește Poporului; atunci când, cu prudență, conduce credincioșii încredințați lui, este Cristos cel care paște oițele sale; atunci când celebrează Sacramentele, mai ales Sf. Euharistie, este Cristos însuși cel care, prin miniștrii Lui, duce la îndeplinire Mântuirea omului și se face prezent în mod real în lume.

În mod normal, vocația preoțească, găsește în familie, în dragostea părinților și în prima educație la credință, acel teren fertil în care disponibilitatea la voința lui Dumnezeu poate să se înrădăcineze și să obțină hrana indispensabilă. În același timp, fiecare vocație reprezintă, și pentru însăși familia în care se naște, o noutate ireductibilă, care scapă parametrilor umani și cheamă pe toți, totdeauna, la convertire.

În această noutate, pe care Cristos o operează în viața celor pe care i-a ales și i-a chemat, toți familiarii - și persoanele apropiate – sunt angrenați, dar, cu siguranță, este unică și specială împărtășirea pe care o trăiește mama preotului. Într-adevăr, unice și speciale sunt mângâierile spirituale, care îi derivă din faptul de a-l fi purtat în sân pe cel care a devenit ministrul lui Cristos. Într-adevăr, fiecare mamă, nu poate decât să se bucure în a vedea viața propriului fiu, nu numai împlinită, dar și investită de o specială predilecție divină care îmbrățișează și transformă pentru veșnicie.

Dacă, aparent, în virtutea vocației și a hirotonirii, se produce o neașteptată „distanță” față de viața fiului, în mod misterios mai radicală decât orice altă separare naturală, în realitate, bimilenara experiență a Bisericii învață că mama „primește” pe fiul preot într-un mod total nou și neașteptat, astfel că este chemată să recunoască în rodul propriului sân, prin voința lui Dumnezeu, un „părinte”, chemat să zămislească și să însoțească spre viața cea veșnică o mulțime de frați. Fiecare mamă al unui preot este, în mod misterios, „fiica fiului”. În acest sens, față de el va putea să exercite o nouă „maternitate”, în discreta, dar foarte eficace și inestimabilmente prețioasă, apropiere cu ajutorul rugăciunii și în oferirea propriei existențe pentru ministerul fiului.

Această nouă „paternitate”, spre care Seminaristul se pregătește, care Preotului îi este dăruită și de care tot Poporul lui Dumnezeu beneficiază, are nevoie să fie însoțită de rugăciunea asiduă și de sacrificiul personal, pentru că libertatea în a adera la voința lui Dumnezeu să fie continuu reînnoită și întărită, pentru ca Preoții să nu obosească niciodată, în bătălia zilnică a credinței și să unească, tot mai mult, propria viață Jertfei lui Isus Domnul.

Această operă de autentică susținere, totdeauna necesară în viața Bisericii, apare astăzi și mai urgentă, mai ales în Occidentul nostru secularizat, care așteaptă și reclamă o nouă și radicală vestire a lui Cristos, iar mamele preoților și al seminariștilor reprezintă o adevărată „armată” care, de la pământ înalță spre Cer rugăciuni și jertfe și, încă și mai numeros, de la Cer mijlocește, pentru ca fiecare har să fie revărsat asupra vieții sacrilor păstori.

Din acest motiv, doresc din inimă să încurajez și să adresez o mulțumire particulară tuturor mamelor preoților și al seminariștilor și – împreună cu ele – tuturor femeilor, consacrate și laice, care au primit, și prin invitația adresată lor în timpul Anului Preoției, darul Maternității spirituale față de cei chemați la ministerul sacerdotal, oferindu-și propria viață, rugăciunea, propriile suferințe și eforturile, cât și propriile bucurii, pentru fidelitatea și sfințirea miniștrilor lui Dumnezeu, devenind astfel părtașe, cu titlu special, la maternitatea Sfintei Biserici, care își are modelul și împlinirea ei în divina maternitate a Sfintei Fecioare Maria.

În sfârșit, o mulțumire specială, să se înalțe spre Ceruri, spre acele Mame care, deja chemate din această viață, contemplă acum pe deplin splendoarea Preoției lui Cristos, la care fii lor au devenit părtași, și pentru ei mijlocesc, în mod unic și misterios, mult mai eficace.

Împreună cu felicitările cele mai calde pentru un Nou An de har, din inimă împart tuturor și fiecăreia în parte, cea mai afectuoasă binecuvântare, implorând pentru voi, de la Fericita Fecioară Maria, Mama lui Dumnezeu și a Preoților, darul unei identificări tot mai radicale cu Ea, discipolă perfectă și Fiica Fiului ei.

Mauro Card. Piacenza

Prefectul Congregației pentru Cler

Sursa: www.clerus.org

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian