SF. FRANCISC DE ASISI A DESCOPRIT TEZAURUL CARE ESTE CRISTOS

Ministrul General al Ordinului Franciscan al Fraților Minori Capucini indică convertirea Sf. Francisc de Assisi ca exemplu de viață nouă

de Rev. P. Mauro Jöhri

CETATEA VATICANULUI, duminică, 14 octombrie 2012 (zenit.org) – Reproducem în continuare intervenția Rev. P. Mauro Jöhri, O.F.M. Cap., Ministru General al Ordinului Franciscan al Fraților Minori Capucini, în cadrul celei de-a șaptea Congregații Generale a Sinodului Episcopilor, ținut vineri, 12 octombrie 2012.    

***

Ordinele mendicante vor contribui la noua evanghelizare în măsura în care vor știi să se reînnoiască în contact cu carisma fondatorilor lor și prin ascultarea atentă a complexelor situații ale timpului nostru. Ne este cerută o fidelitate creativă așa cum, în fond, a știut să o trăiască în mod exemplar Sf. Francisc de Assisi. În ce sens se poate vorbi de Sf. Francisc ca de „un om cu adevărat nou”?

Cred că pot spune că el a fost un om cu adevărat nou, pentru că a știut să-l repropună în mod puternic și convingător pe Isus Cristos și evanghelia lui. El nu s-a pus în locul lui Cristos: niciodată. Sf. Francisc l-a descoperit pe Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat, așa cum se descoperă tezaurul în câmp. Odată descoperit tezaurul care este Cristos, El a motivat și a însoțit toate alegerile vieții Sf. Francisc.

Și pentru a intra în deplina posesie a acestui tezaur, pentru a fi profund transformat de contactul cu persoana lui Cristos, Sf. Francisc a abandonat totul, a rupt cu familia, a început să trăiască o existență rătăcitoare, a renunțat la orice formă de contestație, pentru a da început unui stil de viață în acel moment în totalitate inedit. L-a pus pe Cristos în centrul vieții sale și, pentru a-i face loc cu adevărat în viața lui, îl slujea în cei leproși, se retrăgea bucuros să trăiască în sihăstrii, mergea în piețe să predice pocăința.

Noi religioșii suntem chemați în mod decis să-l punem pe Cristos în centrul vieții noastre; și acest lucru comportă să avem curajul să-l mărturisim deschis. Nu trebuie să ne fie frică că pentru El și numai pentru El am ales să îmbrățișăm viața consacrată și să trăim într-o reciprocă dependență în fraternitate. Suntem invitați să spunem că de la El așteptăm recompensa pentru renunțările noastre și că partea cea mai bună încă trebuie să sosească.