Pomana este regina virtuților

Pomana este un element esențial al adevăratei pietăți biblice (cf. Tob 4, 7-11; Sir 4, 1). Este regina virtuților.

Caută înainte de toate dreptatea pentru a nu face pomană cu banii altora.

Sprijină-l pe sărac, nu pentru că îl cunoști, ci pentru că este om. Atunci când dai de pomană nu cere socoteală conduitei celui pe care-l ajuți; tu sprijini lipsa și nenorocirea și mergi în întâmpinarea celui nevoiaș (cf. Mt 5, 45; Iob 31, 32).

Una este să fii judecătorul unuia, altceva e să dai de pomană. Dacă vei sta să cercetezi viața celui nevoiaș nu vei mai avea milă de nimeni.

Ajută cu simplitatea inimii pe cel care se găsește în strâmtoare, fără a privi la cauzele sărăciei lui. Consideră situația reală. Cel care primește va da cont lui Dumnezeu de ceea ce i-a fost dat și de motivul pentru care i-a fost dat.

În vreme ce mâna ta se întinde pentru a dărui, să nu rămână închis sufletul tău iubirii. Atunci când dai de pomană să nu-ți pară rău (cf. Tob 4, 16), nici să nu te arăți nemulțumit amintindu-ți cine este cel care te va recompensa (cf. 2Cor 9, 6-15; Ps 112, 9).

Pomana nu este caritate creștină dacă nu se realizează dăruirea de tine însuți, care te face să participi la condiția săracului (cf. Rom 12, 15).

Nu da de pomană trâmbițând în fața ta așa cum fac ipocriții pentru a fi lăudați de oameni. În adevăr să spun: și-au primit recompensa lor. Atunci când tu dai de pomană să rămână secretă, iar Tatăl ceresc care vede în ascuns te va recompensa (Mt 6, 2-4).

Dă celui care este în nevoi cu mâna largă, pentru ca și tu să obții de la Dumnezeu mare milă și iertare. De fiecare dată în care, pocăit pentru răul făcut, dai de pomană, plătești amenda pentru păcatele tale și faci pocăință pentru greșelile tale: pomana este mai bună decât rugăciunea și decât postul (cf. Dan 4, 24).

Este mai bine să dai de pomană decât să aduni tezaure de aur. Pomana eliberează de la moarte și purifică de păcat. Cei care dau de pomană și fac opere de dreptate vor fi umpluți de viață (cf. Tob 12, 8-9).

Pomana va fi avocatul cauzei tale, salvându-te de judecata înfricoșătoare. Nimeni nu va îndrăzni să se opună celui care cu ea intră în cer (cf. Fap 10, 4).

Procură-ți prieteni cu bogăția necinstită, pentru ca atunci când nu le vei mai avea ele să te primească în veșnicele tabernacole (cf. Lc 16, 9). Chiar dacă pomana este izvor de retribuție crească și îți procură un tezaur în cer (cf. Mt 6, 2ss; Lc 12, 2.21.23), să nu fie făcută numai dintr-un calcul interesat, dar mai ales de convingerea că ceea ce dai săracului Isus îl reține ca fiindu-i dat lui însuși (cf. Mt 25, 31-46).