Lupul și veverița

Veverița, săltând de pe o ramură pe alta, într-una din zile a căzut peste un lup care dormea.

Lupul l-a strâns tare și voia să-l devoreze, dar veverița l-a implorat să-l lase în viață.

-     Fii liniștit – răspunse lupul – nu te voi mânca, cu condiția ca tu să-mi spui de cei voi veverițele sunteți totdeauna atât de vesele. Eu mă plictisesc, în vreme ce vă văd pe voi săltând și jucându-vă totdeauna.

-     Mi-e frică de tine – murmură veverița – Lasă-mă să mă urc pe o ramură și-ți voi răspunde la întrebare.

Lupul l-a lăsat să plece; veverița s-a suit pe o ramură și de acolo a grăit astfel:

-     Te plictisești totdeauna pentru că ești rău; cruzimea usucă și sărăcește inima și face ca bucuria să moară. Noi, în schimb, suntem fericite, pentru că suntem bune și nu facem rău nimănui. 

Morală: cine-i rău, este tot timpul trist și plictisit. Tocmai de aceea caută tot timpul să fie fericit, dar numai făcând rele.