Un om bogat, fără familie, se plânse odată unui prieten de-al său:
- Oamenilor nu le place de mine, mă numesc zgârcit şi hapsân, cu toate că în testamentul meu am lăsat scris ca averea mea să fie preluată de o instituţie de ocrotire socială.
Prietenul său îi răspunse:
- Ascultă, îţi voi spune povestea vacii şi a porcului:
Se spune că odată porcul veni la vacă şi-i zise: "Oamenii vorbesc mai totdeauna numai despre tine. Eşti prezentă şi la televiziuni pe spoturile publicitare. Ştiu, tu le dai lapte, dar eu le dau mult mai multe: le dau carne, slănină, grăsime, şorici şi din mine oamenii fac cele mai gustoase mâncăruri: caltaboş, cârnaţi, sarmale, tobă. Cu toate acestea nimeni nu mă iubeşte. Pentru toţi sunt doar un porc. De ce oare?" Vaca se gândi un moment, apoi spuse: "Cred că se întâmplă aşa din cauză că eu le dau în timp ce trăiesc, pe când tu le dai după ce nu mai eşti în viaţă...".
Aşa este. Cât eşti în viaţă, mai zic unii OAMENI un mulţumesc, dar după ce nu mai eşti, uită binele făcut. Chiar si copiii uită sa mai facă pomeni pentru părinţii, moşii şi strămoşii lor, cu toate că au moştenit averea lor. Ba unii, supăraţi că au împărţit averea moştenită de la părinţi, cu fraţii lor, mai zic şi… „porcul ăla bătrân”. De aceea este bine să dăm noi milostenie pentru sufletul nostru cât suntem în viaţă şi să nu aşteptăm să o facă alţii pentru noi, căci recunoştinţa a ajuns o floare rară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial