Mâini de aur

Cu mulți ani în urmă, trăia în stepă un crescător de animale

pe nume Ion. Acesta avea o preafrumoasă fiică, pe nume Miriam. Faima frumuseții ei se răspândise și în țările îndepărtate. Când împlini optsprezece ani, tatăl gândi că sosise vremea ca să-i caute soț fiicei lui. Deci, o întrebă:

-   -  Draga mea, ce fel de bărbat vrei să iei de soț?

-   -  Un bărbat care să fie în același timp cel mai bogat și cel mai sărac, răspunse Miriam.

Ion trimise servitori în întreaga regiune care să facă cunoscută tinerilor dorința lui Miriam, iar cei care erau interesați de această veste, să se prezinte la casa lor. Sosi ziua stabilită și o mulțime de tineri se prezentară la casa fetei. Miriam și tatăl ei ieșiră din cort, se așezară pe niște perne, gata să asculte povestirile pretendenților.

Se apropiară de ea un grup de tineri bogați îmbrăcați elegant. Sclavii lor țineau de căpăstru o mulțime de cămile încărcate cu tot felul de bogății. Se închinară în fața lui Miriam și-i spuseră:

-  -  Suntem bogați, este adevărat, dar nu posedăm bogăția cea mai prețioasă: mâinile tale și inima ta, preafrumoasă Miriam. Te rugăm, alege pe unul dintre noi.

În loc de răspuns, Miriam râse și dădu din cap, semn că nu accepta.

Se prezentară apoi niște generali, cu uniformele lor pline de gradații, iar în spatele lor erau aliniați o grămadă de soldați. Unul din generali vorbi:

--  Noi nu suntem bogați, dar putem să devenim, cucerind teritoriile altora. Alege pe cel mai curajos dintre noi.

- -  Nu, se încruntă fata, nici voi nu sunteți persoanele potrivite.

Din mulțimea de candidați, ieșiră niște tineri care purtau în mâini cutiuțe pline de monezi de aur:

- Suntem bogați, așa cum vezi – spuse unul dintre ei, dar dăruindu-ți aceste monede, noi vom deveni săraci.

- Nu, nu, nu sunteți voi cei pe care-i aștept, plecați de aici.

Din spatele mulțimii de tineri bogați, ieși în față un tânăr îmbrăcat modest.

Miriam îi făcu un semn:

- -  Văd că ești sărac, îi spuse, dar unde sunt bogățiile tale?

-  -  Le port totdeauna cu mine, răspunse tânărul, și adăugă: Sunt un croitor abil și pot să-ți cos în scurt timp o haină mai frumoasă decât cea cu care ești îmbrăcată acum. Și îi arătă fetei un ac. Apoi continuă și mai bucuros:

-  - Sunt și un fierar destul de bun, și într-un ceas pot să potcovesc toți caii tăi. Și scoase dintr-un sac niște potcoave și un ciocan.

-  -  Nu numai, știu și să gătesc, și pot să-ți pregătesc un prânz foarte bun în scurtă vreme. Nu am nici pământuri, nici palate, nici sclavi. Bogăția mea se află în mâinile mele.

-  -  Este el cel pe care-l așteptam – exclamă Miriam fericită. Tu ești omul cel mai bogat din regiune, pentru că ai mâinile de aur.

Și astfel, frumoasa și înțeleapta Miriam nu se căsători cu un comerciant, cu un războinic, ci cu un simplu muncitor cu mâinile de aur.