14 motive pentru a nu mă spovedi în timpul acestui Post Mare

Există vreunul despre care să nu fi auzit cineva, sau la

care să nu se fi gândit vreodată?

1) Cine este preotul pentru a ierta păcatele?

Numai Dumnezeu poate să le ierte. Știm că Domnul a dat această putere apostolilor (In 20, 23); această argumentare, printre altele, am citit-o deja... chiar în Evanghelie: o aduceau fariseii, indignați, atunci când Isus ierta păcatele (cfr. Mt 9, 1-8). 

2) Eu mă spovedesc direct lui Dumnezeu, fără intermediari 

Fantastic... dar există câteva „însă” de luat în seamă... Cum poți să știi că Dumnezeu acceptă părerea ta de rău și că te iartă? Auzi vreo voce cerească care-ți confirmă acest lucru?
Cum poți știi că te afli în condiția de a fi iertat? Îți vei da seama că acest lucru nu este chiar atât de ușor... O persoană care fură dintr-o bancă și refuză să dea înapoi banii furați, oricât s-ar spovedi direct lui Dumnezeu sau în fața unui preot, dacă nu intenționează să repare răul făcut – în acest caz să restituie banii furați – nu poate fi iertată... pentru că nu vrea să renunțe la păcat.
Pe de altă parte, această argumentare nu este nouă: acum aproape 1600 de ani în urmă, Sf. Augustin replica celor care spuneau același lucru: Nimeni nu se gândește: eu acționez în privat, în fața lui Dumnezeu... Fără nici un motiv a spus Isus: „Ceea ce veți lega pe pământ, va fi legat și în cer? Bisericii i-au fost date cheile Împărăției cerului fără necesitate? Procedând astfel, facem inutil Cuvântul lui Cristos”.

3) De ce trebuie să spun păcatele mele unui om ca și mine?

Pentru că acel om nu este unul oarecare: are puterea specială de a ierta păcatele (prin Sacramentul preoției pe care l-a primit). Este acesta motivul pentru care trebuie să mergi la el.

4) De ce trebuie să spun păcatele mele unui om care este păcătos ca și mine?

Problema nu stă în „cantitatea” păcatelor: dacă este mai mult sau mai puțin păcătos, la fel sau mai mult... Nu te vei spovedi pentru că este sfânt sau neprihănit, ci pentru că îți poate oferi dezlegarea, o putere pe care îl are în virtutea Sacramentul Preoției, și nu datorită bunătății lui. Este un noroc – în realitate un plan al înțelepciunii divine – faptul că puterea de a ierta păcatele nu depinde de calitățile personale ale preotului, lucru care ar fi teribil, din moment ce nu s-ar știi niciodată cine este suficient de sfânt pentru a ierta păcatele cuiva. Mai mult încă, faptul că este un om și ca atare are păcate ușurează spovada: tocmai pentru că și el cunoaște pe propria piele ce înseamnă să fii slab, poate să te înțeleagă mai bine.

5) Îmi este rușine

Este logic, dar trebuie să depășești rușinea. Există un fapt verificat la nivel universal: cu cât te costă mai mult să spui ceva, cu atât mai mare va fi pacea interioară după ce vei fi spus ceea ce aveai de spus. Și costă tocmai pentru că te spovedești puțin; spovedindu-te mai des vei vedea cum vei depăși și acea rușine. Și să nu crezi că ești tu cel mai original... Preotul a ascultat deja de mii de ori ceea ce tu îi vei spune. În acest punct al istoriei, este dificil de crezut că vei putea inventa păcate noi. Și apoi să nu uiți ceea ce ne-a învățat un mare sfânt: diavolul îți i-a rușinea pentru ca să păcătuiești, și îți restituie rușinea înmulțită atunci când vrei să-ți ceri iertare. Nu cădea în această cursă.

6) Spovedesc tot timpul aceleași lucruri

Nu-i nici o problemă. Trebuie să mărturisim păcatele făcute, și este destul de logic ca defectele noastre să fie totdeauna cam aceleași. Ar fi teribil să schimbăm în mod constant propriile defecte; atunci când faci baie sau îți speli hainele, nu te aștepți să apară pete noi pe care nu le-ai avut în precedență; murdăria este aproape totdeauna aceeași. Pentru a vrea să fim curați ajunge să îndepărtăm mizeria... independent de cât de originală sau obișnuită este aceasta.

7) Spovedesc tot timpul aceleași păcate

Nu este adevărat: păcatele sunt diferite, chiar dacă sunt de același fel. Dacă o insult pe mama mea de zece ori, fiecare insultă este diferită; așa cum nu este același lucru a ucide o persoană sau zece: dacă am ucis zece persoane nu este același păcat, dar sunt zece crime distincte. Păcatele precedente mi-au fost deja iertate; acum am nevoie de iertarea păcatelor „noi”, adică de cele făcute de la ultima spovadă.

8) A mă spovedi nu folosește la nimic, pentru că fac aceleași păcate pe care le-am spovedit deja

Descurajarea mă poate face să gândesc: „A mă spovedi sau nu este același lucru, nu se schimbă nimic, totul rămâne la fel”. Nu este adevărat. Faptul că unul se murdărește nu înseamnă că a se spăla este inutil. Cel care se spală în fiecare zi se murdărește la fel în fiecare zi, dar grație faptului că se va spăla, nu va acumula murdăria și va putea fi curat. Se întâmplă la fel și cu spovada. Dacă există o luptă, chiar dacă se cade, faptul de a îndepărta păcatele ne face mai buni. A cere iertare ne face să fim mai buni.

9) Știu că voi păcătui din nou, ceea ce demonstrează că nu m-am căit

Depinde... Unicul lucru pe care Dumnezeu m-il cere este ca să fiu căit de păcatul comis și ca acum, în acest moment, să fiu dispus să lupt pentru a nu-l mai face din nou. Nimeni nu cere să angajăm viitorul pe care nu-l cunoaștem. Ce se va întâmpla peste cincisprezece zile? Nu știu. M-i se cere să fiu sincer decis, cu adevărat, acum, să refuz păcatul. Viitorul trebuie lăsat în mâinile lui Dumnezeu.

10) Și dacă preotul gândește rău despre mine?

Preotul se află acolo pentru a ierta. Dacă va gândi rău este problema lui și va trebui să meargă să se spovedească. Tinde totdeauna să gândească bine: valorizează credința ta (știi că te afli acolo, spunând păcatele tale nu pentru el, ci pentru că tu crezi că el îl reprezintă pe Dumnezeu), sinceritatea ta, voința ta de a deveni mai bun...
Presupun că îți dai seama că se așează acolo să asculte păcatele în mod gratuit ore întregi numai din iubire față de suflete. Din acest motiv, dacă îți acordă timp, dacă te ascultă cu atenție, face acest lucru pentru că vrea să te ajute și ține la tine. Chiar dacă nu te cunoaște, te valorizează destul ca să vrea să te mântuiești și tu.

11) Și dacă preotul va spune cuiva păcatele mele?

Nu te preocupa pentru acest lucru. Biserica are mare grijă de acest lucru, astfel că aplică pedeapsa cea mai mare care există în Dreptul Canonic – excomunicarea – preotului care se hazardează să descopere ceva auzit în timpul spovezii. Există martiri ai secretului sacramental: preoți care au murit numai pentru a nu descoperi conținutul spovezii.

12) Sunt leneș

Poate fi adevărat, dar nu cred că acesta un adevărat obstacol, pentru că este ușor de depășit. Este ca și cum unul ar spune că nu se spală de un an pentru că îi este lene...

13) Nu am timp

Nu cred că tu gândești cu adevărat că nu ai găsit în ultimele luni zece minute pentru a te spovedi. Vrei să facem o comparație cu orele petrecute la televizor? Înmulțește orele din fiecare zi cu numărul zilelor.

14) Nu găsesc un preot să mă spovedesc

Preoții nu sunt o specie pe cale de dispariție, dar există foarte mulți. Dacă totuși vrei să te spovedești, în orașul nostru sunt prezenți foarte mulți preoți, atât în parohii cât și în seminarii. Cu o mică jertfă și puțină deplasare de acasă, vei putea să te împaci cu Domnul.

Traducere și adaptare: Pr. Pătrașcu Damian 

Sursa: Prelatura di Moyobamba