Ţi-ai ascuţit toporul?

Un tânăr l-a abordat pe maistrul unui echipaj de iniţiere şi a

cerut un loc de muncă. “Asta depinde”, a răspuns maistrul. “Să vedem cum dobori acest copac.” Tânărul a păşit în faţă şi a tăiat cu pricepere un copac mare. Impresionat, maistrul a exclamat: “Poţi începe de luni!”

Luni, marţi, miercuri, joi a rulat. Joi după amiază, maistrul l-a abordat pe tânăr şi a zis: “Îţi poţi ridica salariul de ieşire azi.” Speriat, tânărul a răspuns: “Am crezut că plăteai vinerea.” “În mod normal, o facem”, a spus maistrul. „Dar azi te lăsăm că pleci, deoarece ai rămas în urmă. Diagramele noastre zilnice de doborâre arată că ai scăzut de la primul loc, de luni, până la ultimul loc, azi.” “Dar eu sunt un muncitor harnic!” a obiectat tânărul. “Ajung primul, plec ultimul, şi am lucrat chiar şi în pauzele mele de cafea!” Maistrul, simţind integritatea tânărului, s-a gândit un minut, iar apoi a întrebat: “Ţi-ai ascuţit toporul?” Tânărul răspunse: „Nu, domnule. Am muncit prea greu pentru a-mi face timp pentru asta!”

Vieţile noastre sunt exact aşa. Uneori suntem aşa ocupaţi, încât uneori nu ne facem timp “să ne ascuţim toporul”. În lumea de azi, se pare că fiecare este ocupat mai mult ca niciodată, dar mai puţin fericit decât oricând. De ce se întâmplă asta? Se poate să fie din cauză că am uitat cum să rămânem ascuţiţi?

Nu e nimic rău cu activitatea şi munca grea. Însă Dumnezeu nu vrea să fim atât de obosiţi încât să neglijăm lucrurile cu adevărat importante din viaţă, cum ar fi să ne facem timp de rugăciune, să citim şi să studiem Scriptura, sau să ascultăm “susurul bland şi subţire al lui Dumnezeu”.

Cu toţii avem nevoie de timp în care să ne relaxăm, să gândim şi să medităm, să învăţăm şi să creştem. Dacă nu ne facem timp să ne ascuţim toporul, vom deveni tociţi şi ne vom pierde eficacitatea.

Fă-ţi timp să-ţi ascuţi toporul!