100 de întrebări și 100 de răspunsuri despre ecumenism/27

Care sunt diferențele în administrarea sacramentului reconcilierii în Bisericile creștine?

Între Biserica Romano-Catolică și Biserica

Ortodoxă nu există mai diferențe. În ambele este în vigoare mărturisirea păcatelor în fața unui preot autorizat. Există și practica mărturisirii auriculare. Diferită este numai forma exterioară și locul în care are loc această mărturisire. Biserica Ortodoxă, care de obicei nu se folosește de confesionale (le folosește în schimb Biserica Ortodoxă greacă), administrează credincioșilor ei sacramentul reconcilierii prevalent în picioare: penitentul se apropie de preot, care stă în picioare în fața iconostasului sau într-o navă laterală a bisericii, mărturisește păcatele sale și cere iertarea. Preotul care împarte dezlegarea pronunță următoarele cuvinte: 

„Domnul și Dumnezeul nostru, prin marea lui milă, abudență de har și iubire față de oameni să te ierte pe tine, fiu al lui Dumnezeu N.N., toate păcatele conștiente și involuntare. Eu, nedemn preot, pentru puterea dată mie de El, iert toate păcatele tale și te dezleg (binecuvântează penitentul) în numele Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt. Amin.

Deseori preotul adaugă: „Mergi și luptă împotriva păcatului!”.

În cazul Bisericilor protestante reconcilierea nu este considerată un sacrament distinct  și de aceea nu există un rit specific de confesiune. Mărturisirea păcatelor este unită cu botezul și Cina (ca pregătire pentru o demnă consumare a Sf. Împărtășanii). La începutul celebrării sacramentului Cinei Domnului, preotul și credincioșii se îngenunchează și, cu voce tare, împreună, se mărturisesc, pronunțând următoarele cuvinte:

„Atotputernice Dumnezeule, Părinte al îndurărilor! Eu, sărac și mizerabil păcătos, mărturisesc în fața ta toate păcatele și greșelile mele comise cu gândul, cuvântul și fapta, pentru care am meritat pedeapsa ta pământească și veșnică. Îmi pare rău sincer de ele și din toată inima și te implor, pentru nemărginita îndurare a Fiului tău Isus Cristos, ai milă de mine, nedemn păcătos, iartă toate păcatele mele și dăruiește-mi, prin acțiunea Duhului tău Sfânt, să schimb viața mea. Amin.

Dumnezeu, să aibă de mine, păcătosul! Amin. 

Deci, urmează următorul dialog:

Celebrant: Dumnezeu a ascultat invocația noastră, pentru aceasta cer fiecăruia dintre voi, în fața lui Dumnezeu cel Atotputernic: îți pare rău de păcatele tale: dacă da, răspunde: îmi pare rău.

Penitentul: Îmi pare rău.

Celebrant: Crezi în iertarea păcatelor și în reconcilierea cu Dumnezeu prin Isus Cristos? Dacă da, răspunde: cred.      

Penitentul: Cred.

Celebrant: Dorești să-ți schimbi viața, cu ajutorul Duhului Sfânt? Dacă aceasta este sincera ta dorință, răspunde: doresc.

Penitentul: Doresc.

Dacă într-o anumită Biserică (de exemplu cea luterană) nu este în vigoare nici măcar mărturisirea auriculară, a rămas oricum în uz posibilitatea mărturisirii individuale în fața unui preot. Deci, dacă penitentul site această nevoie și găsește înțelegere la preot, poate să se folosească și de mărtusirirea în privat.