HAINA MAI MULT E PRIVITĂ DECÂT PERSOANA CINSTITĂ

de Anton Pann

Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat,

Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat;

Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga,

Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;

Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos,

Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos.

Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă,

Şi la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă;

Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc,

Puse şi-o blană asupră-şi, cu postav roşu de foc,

Şi aşa mergând el iarăşi la nunta ce-a fost chemat,

Cum îl văzură nuntaşii, cu cinste l-a-ntâmpinat:

- Poftim, poftim, Hogea – efendi, către dânsul toţi zicând,

L-a pus tocma-n fruntea mesii, fiecare loc făcând.

El dacă şezu la masă ş-a-ntins mâneca în vas,

Zicând: – Poftim, poftim, blană, mănâncă ce e mai gras !

Îl întrebară nuntaşii: – Hogea-efendi ! zicând,

Pentru ce o faci aceasta, ş-întingi mâneca mâncând ?

- Pentru că, el le răspunse, eu întâi când am venit,

Cu hainele cele proaste, nimenea nu m-a cinstit,

Şi când v-am dat bună ziua, abia mi-a zis: “Mulţămim”,

Iar cum venii cu acestea, toţi mi-au zis: “Poftim, poftim !”

De aceea şi eu blana să mănânce o poftesc,

Căci văz toţi privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc.