Avva Teofil, arhiepiscopul Alexandriei intr-una din zile a mers la Sketis. Fratii care erau adunati impreuna cu avva Pambo, i-au spus acestuia: spune-i ceva arhiepiscopului, pentru ca el sa poata pleca edificat. Avva Pambo a raspuns: Daca nu este edificat de tacerea mea, nici de cuvintele mele nu va fi edificat.
joi, 29 iulie 2010
NOI CE DIN MILA SFANTULUI, UMBRA FACEM PAMANTULUI...
Rugaciune
Craiasa, alegandu-te
Ingenunchem, rugandu-te:Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata,
Asupra-ne coboara,
O, Maica Preacurata,
Si pururea Fecioara,
Marie!
Noi ce din mila Sfantului,
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce, clara,
O, Maica preacurata
Si pururea, Fecioara,
Marie!
(Mihai Eminescu)
29 IULIE: SFINTII MARTA, MARIA SI LAZAR DIN BETANIA
Lazar din Betania, in Iudeea, fratele surorilor Marta si Maria datoreaza prieteniei cu Isus nu numai minunea invierii sale dar si cultul cu care Biserica l-a invrednicit inca din primul secol. In casa lui plina de ospitalitate, la trei mile de Ierusalim, Isus petrecea scurte pauze de odihna, confortat de atentia Martei si a Mariei si de stapanul casei. In amintirea acestei predilectii a Mantuitorului, in fiecare an crestinii din Ierusalim in vigilia Duminicii Floriilor mergeau in procesiune la Betania, iar pe mormantul lui Lazar diaconul proclama evanghelia dupa Ioan care nareaza cu multe amanunte invierea lui Lazar. Mai tarziu, pelerinii din Evul mediu ne informeaza ca langa mormantul lui Lazar a fost construitè o manastire. Lazar a avut si privilegiul sa aiba doua morminte, dat fiind faptul ca a murit de doua ori.
Primul mormant a ramas gol pentru ca traditia considera ca Lazar a ajuns in Cipru unde a fost ales episcop, unde a si murit. Vechi fresce descoperite in Ciprun par sa confirme aceasta traditie.
O alta traditie spune ca Lazar impreuna cu cele doua surori ar fi fost pusi intr-o barca fara vasle iar vanturile i-ar fi dus pana la Provenza. Ales episcop de Marsiglia, Lazar ar fi fost martirizat in epoca domniei lui Nero.
Ss. Lazar, Marta si Maria, rugati-va pentru noi!
marți, 27 iulie 2010
DESPRE SF. PROCOPIE! cu dedicatie...

Sf. Procopie din Sazava (975-1053), este unul din sfintii patroni ai Cehiei iar iconografia cu el abunda in aceasta tara, mai ale datorita unui episod legendar, care povesteste ca sfantul a reusit sa puna la jug un diavol si l-a pus sa are. La inceput a fost preot secular, casatorit, iar dupa moartea sotiei s-a facut calugar.
Canonizarea lui a avut loc in ziua de 4 iulie 1204 prin opera papei Inocentiu al III-lea; se povesteste ca papa a grabit aceasta canonizare, dupa ce in somn a fost lovit in cap de insusi Sf. Procopie cu pastorala (bastonul) abatilor. Pentru mai multe informatii: http://www.santiebeati.it/
Sf. Procopie, roaga-te pentru noi!
SA NE BUCURAM... IN DOMNUL!

Stiti ce spun calugarii cand incep rugaciunea?
- Dumnezeule, vino-mi intr-ajutor, Doamne, ajuta-ma sa ma grabesc!
___
Intr-o zi parohul spune si tot repeta la predica ca trupul nostru este ca o biserica frumoasa in care locuieste Dumnezeu. Dupa liturghie se prezinta in sacristie un ghebos care ii spune:
- Sfintia voastra ati spus ca trupul nostru este ca o biserica frumoasa; uitati-va un pic la spatele meu?
- Tu esti o biserica si mai perfecta: ai si sacristia!
___
- Doamna Maria, v-a placut predica mea?
- Da, parinte, mai ales un pasaj
- Care?
- Pasajul de la amvon la altar.
___
Predica unui paroh:
- Cand v-ati nascut, in biserica v-a adus mama voastra. Cand v-ati casatorit, mireasa voastra. Cand veti muri, va vor aduce prietenii... Dar, de ce, cel putin uneori, nu veniti si voi de unul singur la biserica?
___
Moare papa Ioan Paul al II-lea si se prezinta la portile paradisului. Sf. Petru il duce la Cristos care spune:
- Nu poate sa intre, cel putin momentan
- Dar de ce, intreaba Sf. Petru
- Pentru ca eu am facut Discursul de pe munte (cf. Mt 5-7); el in schimb a facut un munte de discursuri!
___
Un barbat accidentat de om masina isi revine si intreaba:
- Unde ma aflu? In paradis?
Sotia:
- Nu, dragul meu! Nu vezi ca sunt si eu cu tine?
___
La liturghia din noaptea de Paste:
- Dragii mei, ma bucur cu voi pentru ca ati venit atat de multi la aceasta liturghie si, din moment ce multi nu vor mai veni pana la Pastele viitor la biserica, as vrea sa profit de ocazie sa va urez tuturor CRACIUN FERICIT!
luni, 26 iulie 2010
CE FRUMOS AR FI DACA AM PUTEA INCHIDE SI DESCHIDE URECHILE ASA CUM FACEM CU OCHII!
Eva:
- Ma iubesti?
Adam:
- Pe cine altcineva?!... Ca tine nu mai exista niciuna! Esti unica in lume!
___
Cocosii canta de fiecare data cand se spune o minciuna.
- Atunci de ce canta la trei dimineata, cand dorm toti oamenii?
- Pentru ca la ora aia se tiparesc ziarele!
___
Ionel, cate sacramente sunt?
- Sase!
- Ai gresit: sunt sapte.
- Dar tata spune ca pocainta si casatoria sunt un singur sacrament!
___
Un gropar, dupa o zi de munca:
- Da cine ma pune sa ma spetesc?! Aici toti odihnesc in pace, iar eu trebuie sa muncesc toata ziua?!
___
Omul nu trebuie judecat dupa persoanele pe care le frecventeaza. Sa nu uitam ca Iuda avea prieteni foarte buni.
___
Sotia primea bataie de la sot:
- Ajutor!, striga ea..
- Nu-i nevoie, ma descurc singur...
___
Intr-o zi Satana ii telefoneaza Sf. Petru:
- Hai sa jucam un meci de fotbal, infernul impotriva paradisului?
Sf. Petru:
- Si crezi o sa invingi? Cei mai buni jucatori se afla cu totii in paradis.
- Ai dreptate; insa cei mai buni arbitrii se afla in infern!
___
De ce pacatul lui Adam si Eva se numeste original?
- Pentru ca dupa acest pacat au fost facute miliarde de copii.
___
Mama, de ce miresele se imbraca in alb?
- Pentu ca este culoarea bucuriei si a linistii.
- Si culoarea neagra?
- Culoarea neagra este simbolul suferintei si al durerii.
- Acum am inteles de ce mirele se imbraca totdeauna in negru!
___
Ionel, de ce i-ai spus verisoarei tale ca este gasca? Mergi imediat, cere-i iertare si spune-i ca-ti pare rau!
Ionel:
- Verisoara draga, imi pare rau ca esti o gasca!
___
Un militian opreste un mafiot, ii controleaza documentele si-l intreaba:
- Ce aveti in valiza aia?
- Un calculator.
- Deschideti, va rog, ca sa vad.
Inauntru era o mitraliera.
- Si dumneavoastra numiti acest obiect calculator?
- Noi... calculele le facem cu acesta!
___
Dialog intre doi surzi
- Toni, mergi la pescuit?
- Nu, merg la pescuit.
- Ah, credeam ca mergi la pescuit.
___
Parohul, in Vinerea Mare:
- Cum?! Injuri si azi, cand a murit Domnul?
- A murit Domnul!? Si eu nici macar nu stiam ca se simte rau!
___
Oamenii dau premii numai invingatorilor; Dumnezeu da celor care lupta.
___
- Ma iubesti?
Adam:
- Pe cine altcineva?!... Ca tine nu mai exista niciuna! Esti unica in lume!
___
Cocosii canta de fiecare data cand se spune o minciuna.
- Atunci de ce canta la trei dimineata, cand dorm toti oamenii?
- Pentru ca la ora aia se tiparesc ziarele!
___
Ionel, cate sacramente sunt?
- Sase!
- Ai gresit: sunt sapte.
- Dar tata spune ca pocainta si casatoria sunt un singur sacrament!
___
Un gropar, dupa o zi de munca:
- Da cine ma pune sa ma spetesc?! Aici toti odihnesc in pace, iar eu trebuie sa muncesc toata ziua?!
___
Omul nu trebuie judecat dupa persoanele pe care le frecventeaza. Sa nu uitam ca Iuda avea prieteni foarte buni.
___
Sotia primea bataie de la sot:
- Ajutor!, striga ea..
- Nu-i nevoie, ma descurc singur...
___
Intr-o zi Satana ii telefoneaza Sf. Petru:
- Hai sa jucam un meci de fotbal, infernul impotriva paradisului?
Sf. Petru:
- Si crezi o sa invingi? Cei mai buni jucatori se afla cu totii in paradis.
- Ai dreptate; insa cei mai buni arbitrii se afla in infern!
___
De ce pacatul lui Adam si Eva se numeste original?
- Pentru ca dupa acest pacat au fost facute miliarde de copii.
___
Mama, de ce miresele se imbraca in alb?
- Pentu ca este culoarea bucuriei si a linistii.
- Si culoarea neagra?
- Culoarea neagra este simbolul suferintei si al durerii.
- Acum am inteles de ce mirele se imbraca totdeauna in negru!
___
Ionel, de ce i-ai spus verisoarei tale ca este gasca? Mergi imediat, cere-i iertare si spune-i ca-ti pare rau!
Ionel:
- Verisoara draga, imi pare rau ca esti o gasca!
___
Un militian opreste un mafiot, ii controleaza documentele si-l intreaba:
- Ce aveti in valiza aia?
- Un calculator.
- Deschideti, va rog, ca sa vad.
Inauntru era o mitraliera.
- Si dumneavoastra numiti acest obiect calculator?
- Noi... calculele le facem cu acesta!
___
Dialog intre doi surzi
- Toni, mergi la pescuit?
- Nu, merg la pescuit.
- Ah, credeam ca mergi la pescuit.
___
Parohul, in Vinerea Mare:
- Cum?! Injuri si azi, cand a murit Domnul?
- A murit Domnul!? Si eu nici macar nu stiam ca se simte rau!
___
Oamenii dau premii numai invingatorilor; Dumnezeu da celor care lupta.
___
SA NE BUCURAM... IN DOMNUL!

O femeie catre un preot?
- Parinte, imi binecuvantati aceasta cruciulita?
- Sigur! Chiar si pe cel care va pune pe cruce!...
___
Eu, parinte, sunt o femeie foarte norocoasa. Pot asculta liturghia de acasa, deschizand fereastra, numai strada ne desparte.
- Cu limba lunga pe care o aveti, ati putea si sa va impartasiti!
___
Pastorul protestant catre fiica care se reintoarce acasa noaptea tarziu:
- Noapte buna, fiica a Satanei!
- Noapte buna, tata.
___
Judecatorul:
- De ce l-ati palmuit pe domnul Anton?
- Pentru ca m-a facut cretin.
- Nu este adevarat, domnule judecator - adauga Anton - era deja cretin, eu numai i-am amintit.
___
Atunci cand se vede scris spectacol pentru adulti, se subintelege ca este vorba de obscenitati. Deci adult este sinonimul porcului.
___
Orice copil care se naste este o dovada in plus ca Dumnezeu inca nu a obosit sa iubeasca oamenii.
___
Traieste astfel ca, murind, tuturor sa le para rau: chiar si impresarilor de la pompe funebre.
___
Gigi Becali merge la discoteca. O domnisoara merge la el si-l intreaba:
- Domnule Gigi, dansati?
- Nu, fa zdreanta, asa merg eu!
___
Un capucin catre un iezuit:
- Este adevarat ca iezuitii, atunci cand sunt intrebati ceva, raspund cu o alta intrebare?
Cine ti-a spus?
___
In tramvai, o doamna batrana cearta o fetita asezata:
- Pe vremea noastra copiii ii lasau pe cei in varsta sa se aseze.
- Sigur, dar pe vremea voastra fetitele nu ramaneau gravide la 14 ani!
___
O persoana vrea sa consoleze un om care are un picior mai scurt:
- Curaj! Este adevarat ca ai un picior mai scurt, dar ai avantajul ca unul din picioare este mai lung.
urmeaza.....
sâmbătă, 24 iulie 2010
SF. FILOTEEA, O SFANTA FOARTE FRUMOASA, CU HAINE POPULARE ROMANESTI!

Sfânta Filofteea, victima unei mame vitrege şi a unui tată flămând
Se întâmplă deseori să vezi copii crescuţi de câte o mamă vitregă şi este cunoscută relaţia oarecum puţin neprietenoasă dintre noua mamă şi copilul bărbatului, aidoma aceleia dintre soacră şi noră. Noua relaţie de dragoste vine în aceste cazuri nu din sânge,ci ca urmare a lucrării Duhului Sfânt care stabileşte acea legătură spirituală dintre mama vitregă şi copiii bărbatului ei ca şi dintre soacră şi noră, făcându-le să-i socotească ca din pântecele lor. În realitate însă nu întotdeauna oamenii se lasă modelaţi de Duhul Sfânt.
Sfânta Filofteea, fecioara, s-a născut în Târnovo, din părinţi creştini, de neam bulgar. După ce mama sa i-a semănat în inimă seminţele faptelor bune ale fecioriei şi ale milosteniei, s-a mutat la Domnul. „Rămânând copila orfană de maică şi având semănată sămânţa faptelor bune de maica-sa în pământul inimii sale, apoi şi ea, fiind din fire pământ bun evanghelicesc şi roditor, nu s-a dat la jocuri copilăreşti, împreună cu cele de vârsta ei, nu s-a dat la cântări lumeşti, nici la iubirea hainelor celor scumpe şi frumoase, nici la împletiturile părului, nici la împodobirea cosiţelor (tâmplelor), nici la sulimenirea feţii şi la dresul sprâncenelor, nici la mâncări şi băuturi alese, nici la priviri de hore şi dansuri, care pot moleşi sufletul” (Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Ep. Romanului şi Huşilor, 1993, p 159). Dar ce făcea fericita? „Risipit-a, dat-a săracilor, dar dreptatea Lui rămâne în veacul veacului, a zis David. Acest lucru l-a plinit Filofteea; că ea, fericita, cu podoabele sale cele fecioreşti a încălzit spatele celor săraci şi a săturat cu bucate pântecele celor flămânzi” - ne spune Slava de la Doamne, strigat-am, a Vecerniei mari. Dar unde a învăţat acestea? Desigur, de la mama ei, dar şi din biserică unde auzea deseori Evanghelia care fericeşte pe cei milostivi. „Înjugând fecioria cu milostenia, cu aceste două fapte bune, ca şi cu două aripi preauşoare ai zburat la înălţimea faptelor bune şi ai ajuns pe cât este cu putinţă firii omeneşti la măsura vârstei lui Hristos” - zice o stihiră a Cântării a 4-a a Canonului Sfintei, iar o altă stihiră a Cântării 1 glăsuieşte: „Din pruncie deprinzându-te cu fapta bună şi cu nevoinţe plăcute lui Dumnezeu, prin ele te-ai îmbogăţit, fericită fecioară, cu untdelemnul facerii de bine şi cu curăţia ai strălucit. Pentru aceasta, în cămara cea veşnică de nuntă ai intrat şi cu fecioarele cele înţelepte te veseleşti”. Dar preţul untdelemnului de nuntă n-a fost lipsit de necazuri din chiar partea părinţilor săi.
Întâi din partea mamei vitrege. Se ştie că, fireşte, mamele vitrege au ură asupra copiilor. Înăuntru, în casă, era locul de chinuire a fericitei din partea mamei de-a doua care, „pornindu-se asupra fiicei sale cu ură şi cu pizmă, o ocăra şi o bătea, o chinuia cu diferite munci, o pâra tatălui său, îi făcea fel de fel de necazuri şi de schingiuiri. Ştiu acestea toţi, iar mai vârtos copiii care sunt ajunşi într-acest fel şi care au pătimit şi pătimesc unele ca acestea” (op. cit., p 162).
Tatăl ei, gros fiind la minte şi cam întunecat la judecată, asculta cu lesnire şoaptele noii sale neveste şi nu s-a priceput că mai bine i-ar fi dacă ar urma pe fiică-sa în săvârşirea faptelor celor bune ca să moştenească şi el, sărmanul, viaţa cea fericită. El o îmbrăca pe copilă cu haine noi şi scumpe, iar ea le împărţea săracilor, luând în loc hainele lor învechite. Întrebând-o unde sunt hainele, ea tăcea. Atunci el „o chinuia pe dânsa cu multe feluri de bătăi, o târa de păr, o lovea cu biciul şi cu lemne, o bătea cu pumnul în spate, cu palma peste obraz” (op. cit., p 163) etc., chinuiri pe care, din păcate, le folosesc şi azi astfel de oameni. Dar ceea ce a umplut paharul cu venin al tatălui a fost mâncarea puţină câtă îi mai rămânea Filofteei, după ce aceasta mai dădea din ea săracilor pe care-i intalnea in cale. Căci, trimiţând-o mama vitregă cu mâncare la tatăl ei, pe vremea secerişului, pe când ea n-avea decât doisprezece ani, o dată şi de două ori văzând tatăl că mâncarea nu-i ajungea să-şi sature pântecele, acesta o certă pe femeie care dădu vina pe fiica lui pentru împrăştierea hranei la săraci. Omul tăcu şi se puse la pândă. Avea cu sine o bardă plugărească iar în vine sângele îi clocotea de mânie. Fetiţa plecă de-acasă cu bucatele când, iată, săracii au şi înconjurat-o după obicei. Ea începu să-i hrănească. Tatăl ei văzând-o, se lăsă biruit de mânie şi, neajungând mai repede decât voia s-o prindă de cosiţe şi să o bată, aruncă cu barda tocmai în piciorul ei, rănind-o. Atunci Dumnezeu a binevoit ca să-i ia sufletul în mâinile Sale. Stihira a doua a Stihoavnei Vecerniei Mici arată remuşcarea tatălui care s-a trezit prea târziu din nebunia lui: „Dacă te-a văzut tatăl tău întinsă pe pământ, moartă fără de suflare, de spaimă cuprinzându-se, de multă jale s-a umplut”. Durerea ce l-a cuprins era atât pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale cât şi pentru slava cerească şi lumina ce a strălucit împrejurul trupului ei. Tatăl ei înspăimântat de cele ce făcuse şi văzuse, se duse la arhiepiscopul cetăţii şi spuse tot ce se întâmplase cu fiica lui. Venind cu toţii cu lumânări, cu tămâie şi cu rugăciuni, s-au minunat de lumina ce înconjura trupul Sfintei. Vrând să-l ridice pentru a-l duce în cetate, n-au putut de greutatea ce-o avea. Înţelegând că fericita vrea în altă parte să ajungă, arhiepiscopul a început să-i zică, ca unei fiinţe vii, nume de mânăstiri şi de biserici din jurul Dunării. Când a pomenit numele Bisericii Domneşti din Târgul Argeşului, trupul ei s-a uşurat mai mult decât greutatea cea firească. Stihira întâi a Litiei fericeşte Ţara Românească pentru această alegere: „Bucură-te întru Domnul, Ţară Românească, având întru tine, ca o comoară de mult preţ, trupul nestricat şi fără de prihană şi fecioresc al Filofteii, izvorând tămăduiri tuturor celor ce aleargă la dânsa cu credinţă”. Mai târziu a fost mutată în Paraclisul Mânăstirii Curtea de Argeş, unde se află şi azi.
Chemarea la cer a Sfintei Filofteea a rămas pentru noi, credincioşii acestor plaiuri binecuvântate, prilej de aleasă prăznuire pe data de 7 decembrie. O preafrumoasă stihiră a Cântării a noua a Canonului Sfintei arată dragostea cu care a chemat-o Hristos la Sine pe fericita copilă: „Scoală, vino de-aproapea Mea, frumoasa Mea, porumbiţa Mea, a zis către tine Hristos, Mirele tău; că iată iarna a trecut şi ploaia, necazurile, ispitele şi bătăile cele pentru fapta bună s-au isprăvit. Acum florile s-au ivit şi glas de turturică s-a auzit în pământul nostru; via s-a copt şi a dat mirosul său. Deci, scoală, vino de-aproapea Mea, sălăşluieş- te-te întru odihna şi bucuria pe care am gătit-o pentru tine”. „Filofteea, muceniţa Domnului, mireasă şi bună fecioară, izbăveşte patria şi poporul românesc de toată vătămarea, rugând pe Dumnezeu ca să ne liberăm toţi din stricăciune, din urgie şi din primejdii” (Luminânda).
STIATI DE CE SFINTII AU AUREOLA DEASUPRA CAPULUI?
Aureola, numit si nimb, este acel cerc luminos care se pune deasupra capului lui Isus, al Sf. Fecioare Maria si al sfintilor. A inceput sa apara in iconografia crestina in jurul secolului al IVlea, ca simbol al fericirii si al gloriei ceresti. Era insa deja prezenta cu multe secole in urma in iconografia egipteana, greceasca si romana, simbolizand in special divinitatea si lumina. Ca simbol al demnitatii si al puterii apare si pe capul imparatilor. Initial, aureola, in reprezentarile crestine, era rezervat numai lui Isus si era traversat de o cruce. Astazi, toti cei canonizati sunt reprezentati cu aceasta aureola deasupra capului.
vineri, 23 iulie 2010
CE ESTE MAI IMPORTANT IN VIATA!

Legenda spune că o femeie săracă, cu copilaşul în braţe, trecînd prin faţa unei peşteri a auzit o voce tainică ce venea din interior: “Intră şi ia ce doreşti, dar nu uita principalul. Şi să ţii minte un lucru: după ce ieşi, uşa se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de ocazie, dar nu uita principalul!” Femeia a intrat în peşteră şi a găsit o mulţime de bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, şi-a pus copilul pe pămînt şi a început să adune în şorţ, cu febrilitate, tot ce-i pica în mînă. Vocea tainică i-a amintit: “Nu ai decît 8 minute!” Trecînd cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a ieşit alergînd din peşteră şi poarta s-a închis… Şi-a adus aminte, apoi, că micuţul copil a rămas în interior şi poarta era închisă pe veci.
Morala
Lucrurile principale sînt: credinţa, vigilenţa, familia, prietenii, viaţa. Dar dorinţa de cîştig, bogăţia, plăcerile materiale ne încîntă atît de mult, încît principalul este lăsat deoparte. Aşa că ne consumăm timpul cu cele de mai sus şi uităm principalul: comorile sufletului. Nu trebuie să uităm niciodată că viaţa trece repede şi că moartea vine pe neaşteptate.Şi că, atunci cînd poarta vieţii pămînteşti se va închide pentru noi, nu vor mai servi la nimic tînguirile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


