CURAJUL DE A TRECE PESTE DIFICULTATI...

Intr-o zi magarul unui fermier a cazut intr-o fantana si a inceput sa raga cu mila, parca cerand ajutor. Fermierul se gandea si se gandea si nu stia ce sa faca. In sfarsit, se gandi ca oricum animalul de acum este batran, iar fantana aproape ca s-a secat, asa cu nu mai are nevoie nici de unul, nici de altul, deci, poate sa umple fantana cu pietre si asa scapa de doua necazuri. Chema niste vecini si ii ruga sa-l ajute sa umple fantana. Dadu fiecaruia o lopata si fiecare incepu sa arunce pamant in fantana. Imediat, magarul isi dadu seama de pericol si incepu sa raga si mai tare. Dar, dupa numai cateva minute, surpriza, nu se mai auzea nici un sunet. Fermierul se apleca si ramase mirat de ceea ce vedea. Dupè fiecare lopata de pamant aruncata pe spatele magarului, acesta facea o miscare ciudata, iar pamantul cadea sub picioarele sale. Vecinii fermierului continuau sa arunce pamant peste magarus, iar acesta se ridica tot mai sus. Dupa putin timp, magarusul a ajuns afara si, lasandu-i cu gura cascata pe acei oameni, incepu sa raga de bucurie.

Morala: Viata incearca sa te inghita cu tot soiul de probleme; trucul consta a calca peste acestea pentru a putea iesi la suprafata.

Fiecare din problemele tale este o piatra care te ajuta sa progresezi.

Putem iesi din gropi adanci si sa nu ne mai oprim niciodata.

FITI CREDIBILI!

Sf. Francisc primise stigmatele pe stancile abrupte si salbatice de pe muntele Verna. Apoi, cu fratele Leon impreuna, pe un magarus trimis de contele Orlando, a coborat de pe munte pentru a se reintoarce in Umbria. Faima minunii se raspandise si, cand se apropia de sate, multa lume, atat din devotiune cat si din curiozitate, mergea in intampinarea lui pentru a-l vedea si a-l atinge.

Sosit intr-un sat, in timp ce lumea se imbulzea in jurul lui, un taran necioplit isi facu larg cu ajutorul bratelor, lua intr-o mana haturile magarusului iar cealalta mana o indrepta spre Sf. Francisc spunandu-i: Frate, vai de tine, daca nu esti ceea ce spune lumea despre tine! Si disparu inghitit de lume, in timp ce sfantul pleca umil capul.

PUTEREA MARTURIEI!

Trei calugari obisnuiau sa mearga deseori la avva Antonie. Doi dintre acestia tot timpul il intrebau cate ceva despre viata spirituala, dar al treilea nu intreba niciodata nimic. Intr-una din zile, avva Antonie, curios, l-a intrebat: iata, cei doi tovarasi ai tai, atunci cand vin la mine, imi cer totdeauna sfaturi, tu insa nu scoti nici un cuvant. La care, acel calugar, i-a raspuns: avva, destul imi este numai sa te vad.

CAND VA FI SFARSITUL LUMII?

Un calugar (din Romania), a fost intrebat cand va fi sfarsitul lumii. Acesta a raspuns: Atunci cand nu va mai exista carare de la vecin la vecin, adica atunci cand oamenii nu se vor mai iubi.

NU JUDECATI, CA NU SUNTETI DUMNEZEU!

Avva Isaia spunea: Cel care-l critica pe aproapele, face din sine un dumnezeu.

NU JUDECATI, SI NU VETI FI JUDECATI!

Avva Dorotei povesteste: Nu exista, fratilor, pacat mai grav decat cel care comporta judecata si umilirea aproapelui. De ce nu va judecati pe voi si pacatele voastre, oentru care va trebui sa dati cont lui Dumnezeu? De ce-i furati lui Dumnezeu judecata? Ce cautati intr-o creatura a Lui? Ar trebui sa tremuram cu totii atunci cand ne gandim ce i s-a intamplat unui mare ascet: acesta a aflat ca un confrate cazuse intr-un pacat grav si a lasat sa-i scape o exclamatie: Ah, ce rau a facut! Atunci ingerul sau pazitor i-a adus sufletul acelui confrate si i-a spus: Iata, cel pe care l-ai judecat, acum este mort. Unde poruncesti sa fie dus: in imparatia lui Dumnezeu sau in iad? Exista oare ceva mai teribil decat greutatea unei asemenea decizii? Ce anume insemnau acele cuvinte ale ingerului daca nu: tu care te crezi judecatorul celor onesti si al celor pacatosi, spune-mi unde ai conduce acest suflet umil: la iertare sau la condamnare? Episodul a ravasit ascetul, care a petrecut tot restul vietii sale in lacrimi si suspine, rugandu-L pe Dumnezeu sa-l ierte pentru pacatele sale.

CATA DELICATETE...

Despre abatele Pimen, care s-a facut calugar la varsta de 15 ani, se povesteste: Odata, avva Pimen a fost vizitat de niste calugari care l-au intrebat: Avva, putem sa-i trezim pe calugarii care adorm in timpul celebrarilor liturgice si a rugaciunii? Avva a raspuns: Eu, pana acum, cand am vazut un calugar adormind in timpul rugaciunii, am pus capul lui pe genunchii mei si l-am ajutat sa se odihneasca.

DESPRE VORBIREA DE RAU

• Atunci cand un calugar l-a intrebat pe avva Pimen (450 cca.) daca este necesar sa se ascunda pacatul fratelui, acesta i-a raspuns: in momentul in care ascundem pacatul fratelui nostru, Dumnezeu le ascunde pe ale noastre.




• Intr-o chinovie un calugar a fost acuzat de prostitutie si, indurerat, s-a dus la avva Antonie. Confratii, sositi mai tarziu, l-au certat cu scopul de a-l corecta, folosind o sumedenie de observatii, dar calugarul continua sa sustina ca este inocent. Avva Pafnutie din Kefala, prezent in acel moment, spuse urmatoarea parabola: Am vazut odata, de pe malul unui rau, un om impotmolit in glod pana la genunchi. Unii, alergand pentru a-l ajuta, l-au impins inauntru pana la gat. Avva Antonie l-a laudat pe avva Pafnutie iar ceilalti calugari au inteles eroarea lor si au cerut iertare calugarului calomniat care s-a reintors la manastirea lui.

PROVERBE.... inocente, pentru un cantaret de la etajul 4 (prietenii stiu de ce...)

1. O obisnuinta impotriva careia nu se lupta, devine repede o necesitate (Sf. Augustin)


2. Directiunea spirituala pentru trei femei este mai grea decat conducerea unui Ordin (Sf. Ignatiu de Loyola)


3. Saracii nu fac galagie (Sf. Tereza a Pruncului Isus)


4. O societate educata crede in Dumnezeu, astfel ca nu are nevoie sa vorbeasca despre El (Jean Paul Sartre)


5. Atunci cand cineva nu face nimic, crede ca este responsabil peste toate (Jean Paul Sartre)


6. Nu exista animal mai periculos decat omul fara lege (Girolamo Savonarola)


7. Rugaciunea are ca tata tacerea si ca mama solitudinea (Girolamo Savonarola)


8. Oamenii care nu rad niciodata, nu sunt seriosi (Robert Schumann)


9. Viata fara o tinta inseamna vagabondaj (Seneca)


10. Banii se aseamana cu hartia igienica: atunci cand avem nevoie de ei, este totdeauna foarte urgent (Upton Sinclair)

POVESTEA LUPULUI DOMESTICIT DE SF. FRANCISC

Intr-una din zile Francisc a ajuns in oraselul Gubbio si acolo a aflat ca locuitorii erau terorizati de un lup, care ataca nu numai animalele, dar si oamenii. Fiind inspirat de Domnul, Francisc a mers la birlogul lupului si a inceput sa-i vorbeasca, sfatuindu-l sa nu mai atace oamenii, promitandu-i in schimb ca locuitorii oraselului Gubbio ii vor asigura hrana necesara. Acesta l-a ascultat si, din acel moment nu a mai atacat pe nimeni, ba chiar pazea casele oamenilor care plecau la munca campului si se juca cu copii. Oamenii, tinandu-se de promisiune, ii duceau in fiecare zi hrana necesara. Cand a murit, lupul a fost ingropat aproape de cimitir. Astazi exista si o capela in oraselul Gubbio unde se spune ca este ingropat acel lup.