Darurile magilor revelează Epifania valorii familiei

Aurul reprezintă autoritatea părinților față de copiii lor; tămâia sacralitatea fiecărei vieți; mirul fragilitatea, slăbiciunea și caducitatea fiecărei creaturi umane

Roma, 05 ianuarie 2015

Solemnitatea Epifaniei Domnului este o cunoscută scenă biblică care rezumă o semnificație teologică foarte importantă: ea reprezintă manifestarea lui Isus lumii, păgânilor, celor care erau străini față de poporul lui Israel. În afară de acest conținut doctrinal, sărbătoarea de astăzi conține un tezaur prețios pentru viața tuturor familiilor din lume.

Darurile profetice, care se află în centrul vizitei magilor la copilul Isus sunt deseori uitate în zilele noastre. Putem să afirmăm cu mare certitudine și cu tot atâta amărăciune că consumismul a întunecat deseori adevărata semnificație a celor trei daruri oferite de către magi.

Și este curios să observăm cum, în afară de pierderea sensului darurilor magilor, a fost suprapusă acesteia sărbătoarea Befanei, care a avut rezultatul de a devia semnificația autentică a Epifaniei Domnului.

Societatea noastră secularistă a înlocuit cele trei figuri regale, darurile profetice și lungul pelerinaj interior al magilor cu figura unei bătrâne care zboară cu mătura ei pentru a duce daruri copiilor.

Pentru a înțelege mai bine sensul vizitei magilor la Sfânta Familie este necesar să exaltăm semnificația darurilor lor: aurul, tămâia și mirul.

Aurul simbolizează regalitatea lui Cristos, dar în același timp reprezintă și autoritatea pe care părinții o au față de copii lor. Sensul poruncirii și al ghidării din partea părintelui trebuie, înainte de toate să fie exercitat, în al doilea rând trebuie și explicat, pentru că a educa copii înseamnă a da exemplu prin cuvânt și conduită de viață.

Este foarte iluminant să se facă înțeles copiilor că ascultarea față de părinții lor este o  ofertă prețioasă făcută lui Isus, și are o valoare în ochii lui Dumnezeu, mai prețioasă de un grăunte de aur pe care l-ar putea sărui vreunei persoane din această lume. Credința în Dumnezeu se naște din recunoașterea din partea fiilor a autorității părinților asupra lor. Exercitându-și rolul de călăuze și martori, mama și tatăl pregătesc calea Domnului pentru fii lor, îndreptându-i spre vocația adultă spre care Duhul Sfânt îi cheamă să recunoască și să primească.

Iar atunci când autoritatea părintească este refuzată, fiilor le este dată posibilitatea de a-și răscumpăra regalitatea filială prin darul iertării, care este acea cutiuță plină de aur, care face să strălucească căldura bucuriei și lumina împăcării în familie.

Tămâia reprezintă divinitatea lui Cristos, dar mai semnifică și sacralitatea fiecărei vieți umane. . fiecare viață umană este sacră și inviolabilă, pentru că are o valoare unică și irepetabilă. Este important să fie explicat acest lucru noilor generații, deoarece lumea de astăzi propune un mesaj complet diferit față de valorile creștine. O mentalitate foarte răspândită în zilele noastre este cea de a gândi că viața persoanelor bogate, a celor puternice și docte asumă o valoare mai mare față de cea a unei persoane sărace, lipsită de muncă, bolnave sau bătrâne.

A tămâia valoarea vieții înseamnă a educa copii și adolescenții la respectul față de cel mai sărac, la solidaritatea față de cei mai nevoiași, la suportarea pacifică a relelor suferite și la ascultatea plină de îndurare a durerilor celuilalt.

Mirul recheamă mortalitatea copilului din Bethleem, dar evocă și fragilitatea, slăbiciunea și caducitatea oricărei creaturi umane. Lumea de astăzi șterge orice cuvânt, orice imagine și gând care privește moartea. A gândi și a vorbi despre moarte nu înseamnă a crea un sens de frică și de anxietate, dar folosește pentru a ajunge să se vadă adevăratul sens al vieții prezente, pentru a avea discernământul corect în privința gesturilor de făcut.

Gândul morții reprezintă o frână împotriva oricărei nedreptăți, răzbunări și violențe, pe care mintea și sufletul omenesc le propun atunci când sunt paralizate de frică sau sunt întunecate de păcat. A gândi la sfârșitul vieții ajută să fugim de multe vicii și nenumărate rele care chinuie astăzi societatea noastră: avorturi, omucideri, egoism, invidii, războaie, violențe, corupție.

A ne aduce aminte de semnificația mirului este cu adevărat un unguent eficace, care ajută omul să învingă corupția materială și spirituală, pentru a se păstra integru în a face binele. Parfumul emanat de ungunetul dragostei devine un sprijin pentru cei care se clatină, pentru că lasă să se guste faptul că o viață onestă este mai fericită și mai plină de respect decât una făcută din compromisuri cu răul și o viață plină de fapte rele.

Înțelegerea darurilor magilor nu este o reflecție de o zi, dar este rodul unui drum interior pe care fiecare familie are posibilitatea de a o face în propria casă și comunitar. Tatăl, mama, fiul și fiica sunt chemați să-și ridice ochii spre ceruri, pentru a observa nașterea stelei speranței, care este diferită de multele lumini artificiale care strălucesc pe firmamentul lumii. într-o lume care vrea să propună ca fiind bun ceea ce este contrar nevoilor ei primare, familia creștină este chemată să meargă pe urmele magilor, ridicându-și privirea spre lumina Evangheliei care iluminează pe fiecare om.

Împotriva luminilor artificiale ale gender, ale fecundării in vitro, ale violării sacralității trupului, al traficului de ființe umane, ale paradisurilor artificiale ale drogurilor și ale separărilor facile, magii (ca membri ai familiei umane) învață familiei că adevărata bucurie și pace autentică este cea care se naște din fidelitatea conjugală, din indisolubilitatea căsătoriei, din fecunditatea sponsală, din acceptarea bătrânilor, din susținerea materială și spirituală a altor familii. 

 

Sursa: zenit.org

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian