SĂRAC ESTE CEL CARE NU GÂNDEȘTE

În cel fel să-l ajutăm pe cel sărac? Cum să facem bine altora

atunci când nu posedăm multe? Cine este aproapele într-o situație de sărăcie generalizată? Ce este sărăcia și ce este mizeria? Se poate fi săraci fără a poseda multe și săraci având multe?

Multe persoane își pun acestea și alte întrebări asemănătoare. Vor să-i ajute pe cei nevoiași, dar nu au mijloacele pentru a face acest lucru, sau cel puțin nu au mijloacele pentru a-i ajuta pe toți, pot să ajute numai pe câțiva și se găsesc în fața unei alegeri dificile. Deci, ce să facă? În primul rând, trebuie spus că ajutorul material este un lucru bun, dar nu este unicul și nici cel mai important. Desigur, există situații în care ajutorul material este indispensabil, dar de cele mai multe ori persoanele nevoiașe caută un alt fel de sprijin, de ajutor, bogății de altă factură. Poate nu sunt totdeauna în stare să precizeze bine nevoile lor, dar în general acestea privesc fericirea: aceste persoane vor să fie fericite, și cât mai mult posibil. Deseori inconștienți, poate bâlbâind, caută fericirea încercând să o concretizeze în diferite feluri. De la alții se așteaptă un ajutor care să le permită lor să obțină și să păstreze această fericire. În acest sens, sprijinul material devine numai aparent important, în realitate ceea ce se așteaptă mai mult este o înțelepciune și o cunoaștere care să le poată indica lor calea (simplă) spre fericire și mijloacele pentru a o păstra. Este foarte important să încurajăm persoanele să gândească. Să le convingem că autentica și durabila lor fericire se află în mâinile lor, că au bogăția în mințile și inimile lor, în mâinile și în timpul dat lor. Într-adevăr, fericirea nu este a celui care dă, cât mai ales rodul efortului personal. Cred că omul de astăzi cel mai mult are nevoie de curajul de a gândi, în mod critic, creativ, foarte personal, responsabil și încrezător. Cu aceasta trebuie să supună unei atente evaluări modelele de bogăție și de sărăcie de care face propagandă moda contemporană. Să descopere importanța sărăciei spirituale care îl face independent și, în același timp, doritor de a se recrea pe sine, de a se perfecționa, dar nu după modelul idolilor propuși de media.

A gândi ajută să se înțeleagă sensul vieții, să se descopere logica internă, regulile ei, care de obicei sunt fixe. Omul care gândește descoperă rădăcinile mai profunde ale vieții sale; intelectul sau intuiția îi revelează interdependențe pozitive și îi delineează clar obiectivele pe care ar trebui să le urmărească. El se descoperă pe sine ca împletire de dorințe care nu totdeauna se află în armonie între ele, dar care deseori se exclud reciproc, se află în concurență între ele sau chiar se combat. În aceste situații, a gândi ajută să se reordoneze dorințele, să se dispună după o ierarhie, să se dezvolte cele bune și să se îndepărteze cele dăunătoare. Există aspirații personale, familiare, profesionale și sociale. Unele privesc sănătatea, altele munca sau politica, unele gradul de participare la cultură, altele profitul economic. Numărul și intensitatea lor se schimbă continuu, cresc și descresc. Dorințele sunt prețioase, dar pot și să scape controlului, și atunci, în locul binelui, al fericirii și al bogăției la care ne așteptăm, ele produc neliniște, suferință, dezamăgire. În acest caz distrug armonia interioară și exterioară a omului. Acesta își pierde orientarea și nu mai știe ce să caute, în ce să-și investească timpul, forțele, inteligența sau bunurile posedate. Din acest motiv este important să învățăm să se facem ordine în propriile dorințe, să le evaluăm și să le cântărim, să le alegem numai pe cele mai avantajoase și mai realizabile. Este un om cu adevărat bogat cel care cunoaște și realizează dorințele sale, dar îl va face numai dacă mai înainte își va fi recunoscut sărăcia lui și va fi început să caute ajutor la cel care este izvorul principal și, în același timp ținta ultimă a tuturor aspirațiilor umane.