La audienţa generală de miercuri, Sfântul Părinte a continuat
reflecţia asupra iertării păcatelor, amintind că Cristos, după înviere, i-a trimis pe apostoli „să vestească în numele lui pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile”.
Dar, a subliniat Pontiful, „trebuie mai ales să ne amintim că protagonistul iertării păcatelor este Spiritul Sfânt. El este protagonistul!
În prima sa apariţie în mijlocul Apostolilor, în cenacol, Isus cel Înviat suflă asupra lor spunând: „Primiţi pe Spiritul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,22-23).
Sfântul Părinte a explicat că Isus, transfigurat în trup, devine persoană nouă, care oferă darurile pascale, roade ale morţii şi învierii: pacea, bucuria, iertarea păcatelor, carismele, dăruindu-l mai ales pe Spiritul Sfânt care este izvorul tuturor darurilor. Suflul lui Isus, însoţit de cuvintele prin care comunică Spiritul, indică transmiterea vieţii, a vieţii celei noi regenerată de iertare. Însă, înainte de a împlini gestul de a sufla şi a dărui Spiritul Sfânt, Isus îşi arată rănile mâinilor şi ale coastei, răni ce reprezintă preţul mântuirii noastre. Spiritul Sfânt ne aduce iertarea lui Dumnezeu „trecând prin rănile lui Isus”.
Papa Francisc: „Isus a voit să păstreze aceste răni. Şi în acest moment, în Cer, îi arată Tatălui rănile prin care am fost răscumpăraţi. Şi prin puterea acestor răni, păcatele noastre au fost iertate. Isus şi-a dat viaţa pentru pacea şi bucuria noastră, pentru prezenţa harului în sufletul nostru şi pentru a ne fi iertate păcatele”.
În cateheza de la audienţa generală, Succesorul lui Petru s-a oprit şi asupra unui alt element: puterea de a ierta păcatele, dăruită de Isus Apostolilor, Biserica fiind depozitara puterilor cheilor. Catehismul Bisericii Catolice explică în paragraful cu numărul 981 că „Biserica a primit cheile Împărăţiei cerurilor ca să săvârşească în ea iertarea păcatelor prin sângele lui Cristos şi prin lucrarea Spiritului Sfânt”.
Episcopul Romei a explicat că, prin suverana sa îndurare, Dumnezeu iartă pe fiecare dar, El însuşi a voit ca toţi cei care îi aparţin lui Cristos şi Bisericii sale să primească iertarea prin intermediul preoţilor şi episcopilor săi, după cum se spune în paragraful 986 al Catehismului Bisericii Catolice: „Din voinţa lui Cristos, Biserica are puterea de a ierta păcatele celor botezaţi şi o exercită prin episcopi şi preoţi în mod obişnuit în sacramentul Pocăinţei”.
Papa Francisc: „Prin ministerul apostolic, devin părtaş la îndurarea divină, păcatele îmi sunt iertate, fiindu-mi dăruită bucuria. În acest mod, Isus ne cheamă să trăim reconcilierea şi în dimensiunea eclezială, comunitară”.
Sfântul Părinte a evidenţiat că Biserica, care este sfântă dar care are totodată nevoie de penitenţă, însoţeşte parcursul nostru de convertire de-a lungul întregii vieţi. Biserica nu este stăpâna puterii cheilor, ci slujitoare a ministerului îndurării, bucurându-se ori de câte ori poate oferi acest dar divin.
Papa Francisc: “Multe persoane nu înţeleg azi dimensiunea eclezială a iertării, căci individualismul şi subiectivismul domină mereu, chiar şi noi creştinii fiind afectaţi în acest sens. Sigur, Dumnezeu iartă personal pe orice păcătos care se căieşte, însă creştinul este legat de Cristos, iar Cristos este unit cu Biserica, pentru noi creştinii fiind un dar în plus, dar şi o îndatorire în plus aceea de a trece cu umilinţă prin ministerul eclezial. Şi trebuie să valorizăm acest dar, care este o cură, o protecţie şi siguranţa că Dumnezeu m-a iertat. (…) Dumnezeu ne iartă întotdeauna. Nu oboseşte niciodată să ne ierte! Nu trebuie să ne ruşinăm să mergem să ne mărturisim păcatele…. Cineva ar putea spune: Dar, părinte, mi-e ruşine să mă duc să-mi spun păcatele…”. La aşa ceva, mamele şi bunicele noastre ar spune că este mai bine să te înroşeşti o dată decât să te îngălbeneşti de o mie de ori. Spovedindu-te, te înroşeşti o dată, Domnul îţi iartă păcatele şi mergi mai departe”.
Papa Francisc le-a explicat credincioşilor că nimeni nu este „scutit” de Sacramentul penitenţei: „Şi preoţii trebuie să se spovedească, şi episcopii: toţi suntem păcătoşi. Chiar şi papa se spovedeşte o dată la 15 zile, pentru că şi papa este un păcătos. Iar confesorul îmi ascultă mărturisirea, mă sfătuieşte şi Domnul mă iartă, pentru că toţi avem nevoie de iertarea sa!”
În a treia parte a catehezei, Sfântul Părinte a explicat de ce este preotul instrument al iertării păcatelor, spunând că iertarea lui Dumnezeu ne este dăruită în Biserică, fiindu-ne transmisă prin intermediul ministerului unuia dintre fraţii noştri: preotul, un om care – ca şi noi – are nevoie de îndurare, devine cu adevărat un instrument de îndurare, dăruindu-ne iubirea fără limite a lui Dumnezeu Tatăl. Da, aşa cum spuneam înainte, Dumnezeu te ascultă întotdeauna, însă în sacramentul Pocăinţei trimite un frate să-ţi aducă iertarea, în numele Bisericii.
Sfântul Părinte a pus în lumină faptul că slujirea oferită de preot ca trimis, din partea lui Dumnezeu, pentru a ne ierta păcatele este foarte delicată…
Papa Francisc: „Este foarte delicată şi necesită ca inima sa să fie în pace, ca preotul să aibă inima locuită de pace şi să nu-i trateze rău pe credincioşi, ci să fie blând, binevoitor şi îndurător; să ştie să semene speranţă în inimi şi, mai ales, să fie conştient că fratele sau sora care se apropie de sacramentul Pocăinţei caută iertarea aşa cum atâtea persoane se apropiau de Isus în căutarea vindecării. Preotul care nu are această dispoziţie sufletească este mai bine ca, până când nu se corectează, să nu administreze acest Sacrament. Credincioşii penitenţi au îndatorirea…? Nu! Au dreptul! Noi toţi avem dreptul, toţi credincioşii, să găsim în preoţi slujitori ai iertării lui Dumnezeu”.
La încheierea catehezei, Pontiful ne-a îndemnat să fim conştienţi de acest dar pe care ni-l oferă Dumnezeu, să fim conştienţi de această grijă şi atenţie maternă pe care o are Biserica faţă de noi.
Sfântul Părinte şi-a îndreptat de asemenea gândul către persoanele care suferă în Sardinia în urma aluviunilor, îndemnându-i pe toţi credincioşii prezenţi la rugăciune.
Dar, a subliniat Pontiful, „trebuie mai ales să ne amintim că protagonistul iertării păcatelor este Spiritul Sfânt. El este protagonistul!
În prima sa apariţie în mijlocul Apostolilor, în cenacol, Isus cel Înviat suflă asupra lor spunând: „Primiţi pe Spiritul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,22-23).
Sfântul Părinte a explicat că Isus, transfigurat în trup, devine persoană nouă, care oferă darurile pascale, roade ale morţii şi învierii: pacea, bucuria, iertarea păcatelor, carismele, dăruindu-l mai ales pe Spiritul Sfânt care este izvorul tuturor darurilor. Suflul lui Isus, însoţit de cuvintele prin care comunică Spiritul, indică transmiterea vieţii, a vieţii celei noi regenerată de iertare. Însă, înainte de a împlini gestul de a sufla şi a dărui Spiritul Sfânt, Isus îşi arată rănile mâinilor şi ale coastei, răni ce reprezintă preţul mântuirii noastre. Spiritul Sfânt ne aduce iertarea lui Dumnezeu „trecând prin rănile lui Isus”.
Papa Francisc: „Isus a voit să păstreze aceste răni. Şi în acest moment, în Cer, îi arată Tatălui rănile prin care am fost răscumpăraţi. Şi prin puterea acestor răni, păcatele noastre au fost iertate. Isus şi-a dat viaţa pentru pacea şi bucuria noastră, pentru prezenţa harului în sufletul nostru şi pentru a ne fi iertate păcatele”.
În cateheza de la audienţa generală, Succesorul lui Petru s-a oprit şi asupra unui alt element: puterea de a ierta păcatele, dăruită de Isus Apostolilor, Biserica fiind depozitara puterilor cheilor. Catehismul Bisericii Catolice explică în paragraful cu numărul 981 că „Biserica a primit cheile Împărăţiei cerurilor ca să săvârşească în ea iertarea păcatelor prin sângele lui Cristos şi prin lucrarea Spiritului Sfânt”.
Episcopul Romei a explicat că, prin suverana sa îndurare, Dumnezeu iartă pe fiecare dar, El însuşi a voit ca toţi cei care îi aparţin lui Cristos şi Bisericii sale să primească iertarea prin intermediul preoţilor şi episcopilor săi, după cum se spune în paragraful 986 al Catehismului Bisericii Catolice: „Din voinţa lui Cristos, Biserica are puterea de a ierta păcatele celor botezaţi şi o exercită prin episcopi şi preoţi în mod obişnuit în sacramentul Pocăinţei”.
Papa Francisc: „Prin ministerul apostolic, devin părtaş la îndurarea divină, păcatele îmi sunt iertate, fiindu-mi dăruită bucuria. În acest mod, Isus ne cheamă să trăim reconcilierea şi în dimensiunea eclezială, comunitară”.
Sfântul Părinte a evidenţiat că Biserica, care este sfântă dar care are totodată nevoie de penitenţă, însoţeşte parcursul nostru de convertire de-a lungul întregii vieţi. Biserica nu este stăpâna puterii cheilor, ci slujitoare a ministerului îndurării, bucurându-se ori de câte ori poate oferi acest dar divin.
Papa Francisc: “Multe persoane nu înţeleg azi dimensiunea eclezială a iertării, căci individualismul şi subiectivismul domină mereu, chiar şi noi creştinii fiind afectaţi în acest sens. Sigur, Dumnezeu iartă personal pe orice păcătos care se căieşte, însă creştinul este legat de Cristos, iar Cristos este unit cu Biserica, pentru noi creştinii fiind un dar în plus, dar şi o îndatorire în plus aceea de a trece cu umilinţă prin ministerul eclezial. Şi trebuie să valorizăm acest dar, care este o cură, o protecţie şi siguranţa că Dumnezeu m-a iertat. (…) Dumnezeu ne iartă întotdeauna. Nu oboseşte niciodată să ne ierte! Nu trebuie să ne ruşinăm să mergem să ne mărturisim păcatele…. Cineva ar putea spune: Dar, părinte, mi-e ruşine să mă duc să-mi spun păcatele…”. La aşa ceva, mamele şi bunicele noastre ar spune că este mai bine să te înroşeşti o dată decât să te îngălbeneşti de o mie de ori. Spovedindu-te, te înroşeşti o dată, Domnul îţi iartă păcatele şi mergi mai departe”.
Papa Francisc le-a explicat credincioşilor că nimeni nu este „scutit” de Sacramentul penitenţei: „Şi preoţii trebuie să se spovedească, şi episcopii: toţi suntem păcătoşi. Chiar şi papa se spovedeşte o dată la 15 zile, pentru că şi papa este un păcătos. Iar confesorul îmi ascultă mărturisirea, mă sfătuieşte şi Domnul mă iartă, pentru că toţi avem nevoie de iertarea sa!”
În a treia parte a catehezei, Sfântul Părinte a explicat de ce este preotul instrument al iertării păcatelor, spunând că iertarea lui Dumnezeu ne este dăruită în Biserică, fiindu-ne transmisă prin intermediul ministerului unuia dintre fraţii noştri: preotul, un om care – ca şi noi – are nevoie de îndurare, devine cu adevărat un instrument de îndurare, dăruindu-ne iubirea fără limite a lui Dumnezeu Tatăl. Da, aşa cum spuneam înainte, Dumnezeu te ascultă întotdeauna, însă în sacramentul Pocăinţei trimite un frate să-ţi aducă iertarea, în numele Bisericii.
Sfântul Părinte a pus în lumină faptul că slujirea oferită de preot ca trimis, din partea lui Dumnezeu, pentru a ne ierta păcatele este foarte delicată…
Papa Francisc: „Este foarte delicată şi necesită ca inima sa să fie în pace, ca preotul să aibă inima locuită de pace şi să nu-i trateze rău pe credincioşi, ci să fie blând, binevoitor şi îndurător; să ştie să semene speranţă în inimi şi, mai ales, să fie conştient că fratele sau sora care se apropie de sacramentul Pocăinţei caută iertarea aşa cum atâtea persoane se apropiau de Isus în căutarea vindecării. Preotul care nu are această dispoziţie sufletească este mai bine ca, până când nu se corectează, să nu administreze acest Sacrament. Credincioşii penitenţi au îndatorirea…? Nu! Au dreptul! Noi toţi avem dreptul, toţi credincioşii, să găsim în preoţi slujitori ai iertării lui Dumnezeu”.
La încheierea catehezei, Pontiful ne-a îndemnat să fim conştienţi de acest dar pe care ni-l oferă Dumnezeu, să fim conştienţi de această grijă şi atenţie maternă pe care o are Biserica faţă de noi.
Sfântul Părinte şi-a îndreptat de asemenea gândul către persoanele care suferă în Sardinia în urma aluviunilor, îndemnându-i pe toţi credincioşii prezenţi la rugăciune.
Sursa:ro.radiovaticana.va
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial