100 de întrebări și 100 de răspunsuri despre ecumenism/17

Ecumenismul este „un plus” în viața Bisericii?

Chestiunile ecumenice nu sunt, ba mai mult încă, nu trebuie să fie chestiuni secundare în viața nici unei Biserici creștine. Contrar, trebuie să constituie una din principalele sfere ale activității pastorale, caritative, evanghelizatoare. Card. Walter Kasper, președintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității creștilor, în timpul celei de-a X-a adunări ordinare a Sinodului general al Episcopilor, care s-a ținut în Vatican în perioada 30 septembrie – 27 octombrie 2001, a exprimat în merit cuvinte importante: 

Ecumenismul era una din marile provocări care ne așteaptă în pragul noului mileniu. Rodul cel mai mare al dialogului ecumenic al ultimilor treizeci și cinci de ani este sentimentul de fraternitate a tuturor creștinilor. Ne dăm seama că drumul care duce la unitatea ecumenică este încă lung și nu lipsit de dificultăți. 

Trebuie să reflectăm asupra modului după care putem, în mod responsabil, să structurăm actuala perioadă intermediară. Încă nu ne putem reuni în jurul unicului altar al Domnului, dar am putea face mult mai mult din ceea ce de obicei facem:

1) Ecumenismul vieții. Nu în sensul unui ceva care se adaugă activității ecumenice, ci în sensul unui ecumenism al vieții de fiecare zi;

2) Receptare și formare. Ar fi deja mult dacă rezultatele valide ale activității ecumenice ar fi receptate peste tot. Acest lucru reclamă o formare ecumenică a laicilor, a preoților și a episcopilor;

3) Ecumenism ad intra. Trebuie să punem în act spiritualitatea comuniunii înainte de toate în noi înșine și să facem să devină bisericile noastre primitoare pentru celelalte Biserici și comunități ecleziale. De aceea, trebuie să creăm un mai mare echilibru în comuniunea dintre Bisericile particulare și Biserica universală. 

4) Ecumene ca angajare spirituală. Noi nu putem face sau organiza unitatea: unitatea este un dar al Duhului. Trebuie să fim ecumenicamente uniți în rugăciunea noastră pentru unitate, și trebuie să ne rugăm, așa cum au făcut apostolii cu Maria, pentru ca să coboare asupra noastră Duhul lui Dumnezeu și pentru sosirea unei noi Rusalii.

După această intervenție, se poate conchide că a vorbi de ecumenism ca de „un plus”, ar însemna să se slăbească misiunea Bisericii de a-i conduce pe toți la unitatea cu Cristos, dar mai ales va fi un răspuns lipsă la chemarea Mântuitorului, care a cerut discipolilor săi să rămână uniți, după modelul Sf. Treimi.