100 de întrebări și 100 de răspunsuri despre ecumenism/15

Pe ce anume se bazează dialogul ecumenic?

Întrebarea nu este ușoară, pentru că răspunsul diferă în funcție de fiecare Biserică în parte implicată în ecumenismul care duce înainte dialogul. Fundamentul de neclintit pentru toți cei care participă la dialogul ecumenic este Sf. Scriptură și rugăciunea. În privința celorlalte elemente, Bisericile nu sunt atât de unanimi. În dialogul din Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, în afară de Sf. Scriptură, slujesc de bază și comuna tradiție a credinței, care numără aproape unsprezece secole, primele șapte concilii cu doctrina de acestea stabilite, și învățătura Sf. Părinți ai Bisericii Orientale și, în parte, a celei Occidentale, acceptate de ambele Biserici.

O atitudine analogă se întâlnește în dialogul dintre catolici și veterocatolici. Bisericile care aparțin comunităților Bisericilor veterocatolice ale Uniunii de la Utrecht fac referință și ele, ca toate celelalte, la Biblie, la tradiție, la cele șapte concilii ecumenice și, într-o anumită măsură, și la învățătura Părinților Bisericii.

Dialogul dintre catolici și protestanți, în schimb, se bazează aproape exclusiv pe Sf. Scriptură. Bisericile protestante, așa cum bine se știe, nu fac referință la nici o tradiție, nici la Părinții Bisericii. Nu acceptă nici definițiile dogmatice ale primelor șapte coniclii ecumenice, atât de importante în dialogul dintre catolici și ortodocși. 

Și în cadrul dialogului dintre catolici și anglicani, Sf. Scriptură reprezintă un instrument excepțional de înțelegere, la care se adaugă referința la tradiția comună, care ajunge până în secolul al XVI-lea. Biserica Anglicană, care se prezintă ca Biserică de „mijloc” nu se îndepărtează de tradiție, dar, în același timp, nu o receptează asemenea Bisericii Catolice sau Ortodoxe. 

Din ceea ce s-a spus până aici, se observă foarte clar că baza pe care se dezvoltă dialogul ecumenic poate fi mai puțină sau mai amplă, în funcție de Biserica implicată. Totuși, această bază este totdeauna suficient de amplă ca să permită, celui care vrea să meargă pe drumul spre unitate, să găsească multe motive comune care unesc ceea ce istoria a divizat.