Locul unde cerul și pământul se ating

În paginile unei cărți vechi din biblioteca mănăstirii, doi călugări citiseră că există un loc, la capătul lumii, unde cerul cu pământul se ating. Au decis să plece pentru a căuta acest loc și și-au promis să nu se întoarcă până nu-l vor fi găsit.

Au traversat lumea întreagă, au scăpat de nenumărate pericole, au suportat lipsuri multe și grele și sacrificiile pe care le presupune un pelerinaj în toate colțurile imensului pământ. Nu au lipsit nici seducătoarele ispite, nici tentațiile ce pot să distragă omul sa-și poată atinge scopul căutat. Le-au depășit pe toate.

Știau că în locul pe care-l căutau vor găsi o ușă: era de ajuns să bată și s-ar fi găsit față în față cu Dumnezeu.  

Au ajuns la acel loc și au găsit ușa. Fără a mai pierde timp, cu inima cât un purice, au bătut la ușă. Lent, ușa s-a deschis. Tremurând, cei doi călugări au intrat și… s-au găsi în chilia lor, în mănăstirea lor.