Sub numele sfântului Macarie cel Mare, sau Macarie Egipteanul, cum mai este cunoscut acest monah din pustia schetică, au circulat numeroase omilii, scrisori şi alte piese literare care formează împreună „corpusul macarian”. Recent, am identificat primele fragmente în limba coptă din omiliile duhovniceşti ale Sfântului Macarie. Aceste mărturii copte ne furnizează informaţii semnificative despre istoria transmisiei omiliilor macariene în limbile Răsăritului creştin. Un raport preliminar asupra lor a apărut deja pe blogul meu – http://alinsuciu.com/ – şi va fi tipărit în revista Orientalia Christiana Periodica. Părintele Vincent Desprez, care m-a ajutat să înţeleg raportul dintre versiunile răsăritene ale omiliilor duhovniceşti, a anunţat la rândul său noile fragmente într-un număr recent din Revue des études augustiniennes et patristiques. Profit de ocazie pentru a le prezenta acum şi pe situl Oglindanet.
Tradiţia manuscrisă a scrierilor atribuite Sfântului Macarie este complexă. În limba greacă, omiliile duhovniceşti au supravieţuit în patru colecţii diferite, ale căror manuscrise timpurii nu coboară înainte de secolul al XI-lea. În plus faţă de originalul grec, scrierile macariene ne-au parvenit sub diverse forme în siriacă, arabă, etiopiană şi georgiană. Versiunea arabă, cunoscută de obicei drept „colecţia TV”, după siglele a două manuscrise din Biblioteca Vaticanului, este atestată de mai mulţi codici. Referindu-se la importanţa traducerii arabe [1], Marcus Plested a remarcat pe bună dreptate în cartea sa The Macarian Legacy: The Place of Macarius-Symeon in the Eastern Christian Tradition:
Colecţia arabă TV conţine, pe lângă elemente din Colecţiile I, II, şi III, material care nu se regăseşte în altă parte. Nu există nici o mărturie în greacă pentru forma acestei colecţii. Colecţia TV este atribuită fie lui Simeon Ascetul, fie lui Simeon Stâlpnicul. [2]
Aş dori să subliniez faptul că, aşa cum a ieşit la iveală recent, structura colecţiei arabe este atestată şi de un manuscris copt în dialectul sahidic (care a fost iniţial dialectul Egiptului de Sus şi a devenit la un moment dat limbă liturgică în toată valea Nilului). [3] Acest document are o valoare aparte, deoarece sugerează că forma colecţiei macariene TV a existat în coptă înainte de a fi tradusă în arabă.
Până în prezent, am identificat trei file dintr-un codice de pergament care a conţinut omiliile spirituale ale lui Macarie în limba coptă. O căutare sistematică prin depozitele de manuscrise copte va scoate probabil la lumină alte resturi din acest manuscris dezmembrat. Este interesant de remarcat că omiliile duhovniceşti au fost precedate în acest codice de versiunea coptă a scrisorilor Sfântului Antonie. Avem, prin urmare, un manuscris care conţinea scrierile a doi autori asceţi mistici de primă mână. Manuscrisul a aparţinut odinioară bibliotecii Mănăstirii Albe, situată lângă localitatea egipteană Sohag, şi poate fi datat pe criterii paleografice în jurul anului 1.000 d. Hr. Iată câteva detalii despre fragmentele identificate:
A) Două foi de pergament păstrate în Biblioteca Naţională „Vittorio Emanuele III” din Napoli (cotă de inventar: IB.16, foll. 4-5) [4] Aceste două file (paginate 131 - 132 şi 145 - 146) au fost incluse din greşeală de către savantul francez Émile Amélineau printre operele arhimandritului copt Şenute din Atripe. [5] Fragmentele din Napoli au fost mascate sub această identitate falsă pentru o lungă perioadă de timp. [6] Abia recent, Stephen Emmel a pus la îndoială sugestia lui Amélineau, incluzându-le printre dubia în lucrarea sa despre opera lui Şenute. [7]
Scepticismul lui Emmel este acum confirmat de faptul că textul fragmentelor napoletane corespunde celei de-a XXVI-a omilii duhovniceşti a lui Macarie (omilia XIII în colecţia arabă TV). [8]
B) Un fragment conservat în Biblioteca Naţională din Paris (cotă de inventar: BNF Copte 102, fol. 12), care este paginat 179 -180. Acesta conţine o parte din omilia VI (omilia XVI în colecţia arabă TV).
Paginaţia fragmentelor indică faptul că manuscrisul nostru este o nouă mărturie a tradiţiei atestate până acum doar de colecţia arabă TV. Şaisprezece file (treizeci şi două de pagini) au dispărut în lacuna dintre paginile 146 (faţa verso a celui de-al doilea fragment din Napoli) şi 179 (faţa recto a fragmentului Paris 102, fol. 12). Calculul sticometric făcut pe baza textului grecesc sugerează că şase dintre aceste file lipsă conţineau sfârşitul omiliei XIII şi începutul omiliei XVI, lăsând între ele spaţiu suficient pentru omiliile XIV-XV (potrivit ordinii din colecţia arabă). Este, astfel, foarte probabil că forma colecţiei arabe se bazează pe un model copt reprezentat de fragmentele descoperite recent.
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Despre tradiţia arabă în general, vezi G. Graf, Geschichte der christlichen arabischen Literatur, vol. I, Biblioteca Apostolica, Vatican, 1944, pp. 389-392. Acele piese păstrate doar în arabă au fost traduse în germană de W. Strothmann, Makarios/Symeon, Das arabische Sondergut, Otto Harrassowitz, Wiesbaden, 1975. Pentru sinopsa manuscriselor TV şi a celorlalte colecţii macariene, vezi W. Strothmann in H. Dörries, Symeon von Mesopotamien. Die Überlieferung der messalianischen „Makarios”-Schriften, J. C. Hinrichs, Leipzig, 1941, pp. 471-475 şi Strothman, Das arabische Sondergut, pp. 7-14.
[2] M. Plested, The Macarian Legacy: The Place of Macarius-Symeon in the Eastern Christian Tradition, Oxford University Press, Oxford-New York, 2004, p. 12.
[3] Raportul meu preliminar apare în „The Borgian Coptic Manuscripts in Naples: Supplementary Identifications and Notes to a Recently Published Catalogue”, în curs de apariţie în Orientalia Christiana Periodica 77 (2011).
[4] Fragmentele au fost descrise în G. Zoega, Catalogus codicum Copticorum manu scriptorum, Roma, 1810, p. 640 (= numărul 306) şi, mai recent, în P. Buzi, Catalogo dei manoscritti copti borgiani conservati presso la Biblioteca Nazionale “Vittorio Emanuele III” di Napoli, Scienze e lettere, Roma, 2009, p. 321.
[5] É. Amélineau, Œuvres de Schenoudi: Texte copte et traduction française vol. II, Ernest Leroux, Paris, 1914, pp. 487-491.
[6] Fragmentele au fost atribuite aceluiaşi autor copt de către A. Shisha-Halevy, Coptic Grammatical Categories. Structural Studies in the Syntax of Shenoutean Sahidic, Pontificium Institutum Biblicum, Roma, 1986, p. 255.
[7] S. Emmel, Shenoute’s Literary Corpus, vol. II, Peeters, Louvain, 2004, p. 906.
[8] Această colecţie, care conţine patruzeci şi trei de omilii, a fost editată parţial în E. Klostermann şi H. Berthold, Neue Homilien des Makarius/Symeon I. Aus Typus III, Akademie-Verlag, Berlin, 1961; cf. de asemenea Pseudo-Macaire, Œuvres spirituelles I. Homélies propres à la Collection III (trad. V. Desprez), Les Éditions du Cerf, Paris, 1980.
Autor: Alin Suciu
Sursa: http://www.oglindanet.ro/
absolut interesant
RăspundețiȘtergere