Extraordinară mărturie de viață

Chiar dacă au fost trei sarcini cu complicaţii, ea a refuzat să avorteze. Viol, părăsire, cancer... Descoperiţi curajul unei femei care, împotriva multor încercări şi greutăţi, de fiecare dată a ales viaţa.

La 22 ianuarie 2015, 15.000 de tineri catolici s-au adunat pe marele stadion Verizon din Washington pentru a participa la întâlnirea tinerilor şi la sfânta Liturghie care a precedat Marşul pentru Viaţă, organizat anual în capitala americană.

Un tânăr preot, de 28 de ani, Mario Majano (foto 1), din arhidieceza gazdă, la un moment dat, la momentul predicii, a luat microfonul pentru a da o mărturie (se vedea că ere foarte marcat de ceea ce spune). El a explicat că eroismul nu înseamnă să ai puteri supraomeneşti, aşa cum ne gândeam când eram copii, văzând desenele animate cu super-eroi, însă "adevăratul erou este acela care nu lasă pe nimeni şi nimic, mare sau mic, să-l împiedice să apere ceea ce ştie că este bun, să-i apere pe cei mai mici, să apere ceea ce vine de la Dumnezeu". Mărturia despre eroismul care l-a impresionat este acela al unei femei... nu contează care.

Prima sarcină a fost din cauza unui viol. Pe când era studentă, această tânără a fost violată şi a rămas însărcinată. "Familia sa e exclus-o. Se simţea absolut singură - explică tânărul preot. O prietenă a încercat să o convingă să întrerupă sarcina: «Eşti într-o situaţie imposibilă şi, de aceea, cel mai indicat ar fi să scapi de acest copil». Dar ea a răspuns: «Nu aş putea să-mi închipui viaţa mea ştiind că am suprimat viaţa cuiva». A păstrat copilul şi i-a dat viaţă".

În timpul celei de-a doua sarcini a fost părăsită. Mai târziu a rămas din nou însărcinată, dar, de data aceasta, cu un bărbat pe care ea îl iubea... dar el nu a vrut nicicum să încheie o căsătorie şi a părăsit-o. Ba mai mult, ea fiind studentă, şi-ar fi dorit să continue cursurile, dar, având deja doi copii, acestea deveneau imposibil de urmat. Familia sa făcea mari presiuni ca ea să întrerupă această sarcină spunându-i că sigur nu va putea creşte doi copii fără tată. Familia s-a oferit chiar să plătească toate cheltuielile pentru un avort. "Era puţin important dacă oferta familiei era bine intenţionată, chiar dacă ea ştia cât de greu îi va fi în viitor, dar ea a spus tare şi răspicat: nu. Ea zis NU avortului şi DA vieţii" - continuă părintele Majano.

A treia sarcină cu chimioterapie şi risc de malformaţii. Au trecut treisprezece ani. În sfârşit, această femeie era căsătorită şi fericită, dar într-o zi s-a îmbolnăvit. A aflat că are cancer şi a început tratamentul de chimioterapie. Şi totuşi, în această perioadă grea, ea rămâne din nou însărcinată. Medicii au venit imediat cu propunerea unui avort, asigurând-o că acest copil "nu va avea nici o şansă să se nască normal". Dar ea a răspuns: "Normal sau nu, eu nu-l voi avorta; e ceva ce nu pot face şi nici nu o voi face vreodată!" Părintele Majano, concluzionează: "Acest gen de eroism nu este apreciat de societate, dar noi trebuie să o facem. Acestei femei, pentru curajul de a fi rămas totdeauna fermă în hotărârea ei, pentru faptul că şi-a centrat viaţa pe iubire, eu îi spun simplu: «Mulţumesc, mamă, mulţumesc din toată inima!»"

O emoţie imensă a copleşit întregul stadion Verizon, în timp ce 15.000 de tineri, un mare număr de episcopi şi cardinali, printre care şi nunţiul apostolic în Statele Unite ale Americii, s-au ridicat în picioare pentru a o aplauda pe mama tânărului preot, Rosa (foto 2), în vârstă de 53 de ani, prezentă pe stadion, care plângea de emoţie... asemenea multora dintre participanţi. Rosa are patru fiice şi un fiu... care acum e preot. "El este acum diploma mea universitară - a mărturisit ea când i s-a oferit microfonul. Nu m-aş fi gândit niciodată că el va deveni preot. Acum am dovada clară că Dumnezeu l-a ales încă din sânul meu".

Mario este rodul celei de-a doua sarcini.

Tuturor femeilor care se află într-o situaţie dificilă, Rosa le lasă un mesaj: "Nu renunţaţi! Dumnezeu are un plan. El are totdeauna un plan. Dumnezeu nu vă va lăsa niciodată singure!"

Articol preluat de pe site-ul www.aleteia.org

Traducere de pr. Iosif Dorcu

Sursa: www.ercis.ro 

Un tată bogat....

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si

petreaca o noapte in casa unei familii sarace, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani .
La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
“Tata, a fost o experienta foarte buna .
– Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini .
– Noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg .
– Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna .
– Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga . ”
Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie : ” Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem ! ”

Sfânta Biserică a păcătoșilor...

Un mineralog privea cu mare atenție

coloanele Louvru-lui din Paris; folosindu-se de o lentilă care mărește privea defectele fiecărei pietre și conchidea: nu sunt chiar atât de frumoase aceste pietre!

Auzindu-l, un arhitect îi spuse că marile coloane trebuie privite în totalitatea lor, pentru că nu este vorba de o miniatură, ci de un monument. Arhitectura, și nu mineralogia poate să descopere frumusețea coloanelor.

Tot la fel este și cu Biserica:  nu trebuie să ne oprim la defectele fiecărei pietre în parte, adică a credincioșior din care este ea alcătuită, dar trebuie considerată în întregimea ei, în istoria glorioasă a papilor ei, în marile instrumente de sfințire, în splendidele serii ale sfinților ei, în admirabilele realizări în orice câmp al activității umane și caritative.

Novena copiilor la Sf. Anton de Padova

Dragi copii, uniți în rugăciune, să înălțăm acum

invocațiile și cererile noastre la Sf. Anton, siguri că el, care este un prieten foarte apropiat al lui Isus, ne ascultă și ne ajută:

IULIA

1)     Sfinte Antoane, îți încredințez mama mea. Ai grijă de ea, pentru că îmi stă aproape totdeauna, îmi face de mâncare, mă ajută la lecții și mă sfătuiește să fac binele. Și-mi vrea totdeauna binele, chiar dacă mai greșesc uneori.

BERNARD

2)      Sfinte Antoane, ajută-l pe tatăl meu să aibă totdeauna puterea să mă apere de pericole și curajul să explorez această lume.

IONEL

3)      Sfinte Antoane, fă să am răbdare cu frățiorii mei mai mici, chiar dacă ei mă mai deranjează sau îmi fac în ciudă.

ALINA

4)     Sfinte Antoane, păstrează-i pe bunicii mei în sănătate, pentru că tovărășia cu ei este pentru mine foarte prețioasă.

CRISTIAN

5)     Sfinte Antoane, ți-i încredințăm pe cei dragi ai noștri care au murit, și-ți cerem să-i ajuți să ajungă în pacea și bucuria veșnică a Paradisului.

AURORA

6)     Sfinte Antoane, păzește-i pe toți copiii, mai ales pe cei care trec prin greutăți, prin sărăcie, prin lipsa dragostei părinților și a fraților.

VASILE

7)     Sfinte Antoane, cere-i lui Isus, din partea noastră a tuturor, ca toți copiii  să aibă bucuria unei familii unite și iubitoare, așa cum a fost familia ta.

CORINA

8)     Sfinte Antoane, apără-i pe toții copiii care încă nu s-au născut. Iluminează mințile și inimile părinților lor și fă ca toți copiii zămisliți să poată vedea lumina zilei și să fie primiți cu bucurie în această lume.

MIHAI

9)     Sfinte Antoane, te rog să mijlocești totdeauna pentru viață, mai ales pentru cel în pericol. Ajută-i pe cei mari să înțeleagă că fiecare viață este un dar al lui Dumnezeu, și aduce cu sine o mare bucurie. 

ROXANA

10)  Sfinte Antoane, mijlocește la Pruncușorul Isus ca nici unui copil să nu-i lipsească vreodată hrana necesară, ca să poată crește sănătoși și inteligenți, atât în trup cât și în suflet.

PAUL

11)   Sfinte Antoane, fă ca nimeni să nu ne fure vreodată inocența copilăriei. Ochii noștri să păstreze mult timp acea privire curată care-i place atât de mult lui Isus.

IRINA

12)   Sfinte Antoane, învață-mă să mă rog. Fă să învăț să-mi încredințez viața mea Ție, și să pun toate gândurile mele în mâinile Tale.

EDUARD

13)  Sfinte Antoane, du rugăciunile noastre la Isus, și roagă-l să ne asculte. Amintește-ne să-I trimitem în fiecare zi o scurtă rugăciune, astfel ca El să trimită pe pământ harurile pe care I le cerem din inimă.

O, iubite Sf. Antoane, care i-ai avut totdeauna l inimă pe copiii și familiile acestora, dăruiește-le tuturor celor prezenți, tuturor copiilor și familiilor din întreaga lume ajutorul și mijlocirea ta. Prin Cristos Domnul nostrum. Amin  

La sfârșitul rugăciunii preotul binecuvântează copiii:

O, preaiubite Sf. Antoane de Padova, tu ai iubit copiii cu multă duioșie și ai făcut pentru ei multe minuni, astfel că ai fost numit de ei sfânt pe străzile Padovei. Ți-I încredințăm, scumpe Sf. Antoane, pe acești copii, iar rugăciunea ta mijlocitoare să se înalțe împreună cu cea a Bisericii spre Tatăl ceresc, prin Cristos în Duhul Sfânt. Amin  

întinzând mâinile, continuă:

Doamne, Dumnezeul nostru, care ai o predilecție deosebită față de cei mici, privește cu bunătate pe acești copii, pe care Ii încredințăm inimii Tale de Tată, prin mijlocirea Sf. Anton de Padova. Așa cum Fiul Tău, născut din Fecioara Maria, i-a îmbrățișat pe copii, i-a binecuvântat și i-a propus ca model al Împărăției cerurilor, tot la fel, revarsă, o Tată ceresc, asupra lor bine+cuvântarea Ta, pentru ca, susținuți fiind de Duhul tău Sfânt, să crească în vârstă, înțelepciune și har, și să devină astfel martori ai Fiului tău Isus Cristos, care viețuiește și domnește în vecii vecilor. Amin

Sursa: La devozione dei bambini per sant'Antonio, loro patrono. Tredicina e benedizione dei più piccoli http://www.cantualeantonianum.com/2014/06/la-devozione-dei-bambini-per.html#ixzz3RA6KgdCf
http://www.cantualeantonianum.com 

Mâini în rugăciune

În secolul al XV-lea, într-un oraş micuţ locuia o familie care

avea 18 copii. Pentru a-şi întreţine familia tatăl, bijutier de profesie, era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate.

În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, vroiau sa-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

După lungi discuţii noaptea în patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susţine pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.

Într-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul iar Albrecht Dürera câştigat şi a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările fratelui său au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor profesori iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante.

Când s-a întors în satul său familia a dat o cină pentru a-i sărbatori triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzica şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru ca el să-şi îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: ”şi acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine!”.

Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe faţa palidă iar capul plecat şi-l mişca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu ”nu, nu, nu”. În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând.

    ”Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pentru a toasta cu tine… cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu.”

Mai mult de 450 ani au trecut. Pâna acum sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer: portrete, schiţe, desene în cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este că ţie îţi e familiară doar una singură, a cărei reproducere o poţi avea acasă sau la birou.

Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul său, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui său mâinile muncite cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer. Şi-a denumit opera simplu ”mâini”, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inima spre capodopera sa şi a redenumit tributul iubirii ”mâini în rugăciune”.

Data viitoare când vezi o copie a acestei creaţii emoţionante, mai priveşte-o odată. Dă-i voie să-ţi amintească – dacă mai aveai nevoie – că nimeni, nimeni nu reuşeşte singur.

Copilaș fără urechi

Vecinii lui Bula au un nou nascut. Din nefericire acesta s-a nascut fara urechi. Cand familia lui Bula este invitata la vecini pt. a vedea copilul, tatal lui Bula il ia de-o parte si-i explica:
– Copilul asta e marea lor bucurie, il doresc de mult! Daca spui ceva despre urechile lui te bat de te rup!
– Am inteles, zice Bula.
Cand ajung in casa vecinilor si dau cu ochii de copil, Bula zice entuziasmat mamei copilului:
– Vai ce copil frumos! Mama rasufla usurata.
Bula continua:
– Ce manute dragalase, ce picioruse frumoase… si ce ochi frumosi! Ce-a zis doctoru’, vede bine?
Mama:
– Da, vede bine, de ce intrebi?
– Pentru ca daca va trebui sa poarte ochelari, a…incurcat-o !!!

Eram copil

Eram copil, trecea zapada,
Eu cu tristete-o petreceam,

Mi se parea ca iarna trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram crescut, treceau cocorii,
Priveam la ei pana-i pierdeam,
Mi se parea ca vara trece,
Mi se parea, dar eu treceam.

Eram gandind pe malul apei,
Cu unda ei la pas mergeam,
Mi se parea ca apa trece,
Mi se parea, dar eu treceam. 

Priveam ades cum zboara norii,
Si frunzele zburand priveam,
Mi se parea ca ele zboara,
Mi se parea, dar eu zburam.

Eram mahnit cum bate ceasul
De graba lui umbrit oftam,
Mi se parea ca vremea trece,
MI se parea, dar eu treaceam.

Mi se parea candva ca altii
Crezand se-nseala, si-i plangeam,
Mi se parea ca-s ei pierdutii,
Mi se parea, dar eu eram.

Azi vad cu-amar, Isus, tot harul
Ce l-am pierdut cand n-ascultam,
Mi se parea ca-l am de-apururi,
Mi se parea, dar nu-l mai am.

Autor: Traian Dorz

Creștinul, fulgușorul de nea care mai lipsește ca ramura păcatului să se rupă

Poetul maghiar Remenyik Sandor (1890-

1941) spunea despre chemarea misionară a fiecărui creştin: "Creştinul trebuie să fie în lume: cărămida care mai lipseşte pentru terminarea templului lui Dumnezeu dintr-un suflet; treapta care mai lipseşte unei scări pentru a purta un om din întunericul păcatului, la lumina mântuirii; fierul de plug al cuvântului lui Dumnezeu, care pătrunde adânc în pământul inimilor împietrite, pentru a le face să rodească; fulguşorul de nea care mai lipseşte ca ramura păcatului să se rupă; mâna duioasă ce mângâie un suflet amărât; năframa pufoasă ce şterge lacrimile de pe un obraz plâns; apa curată ce spală şi răcoreşte suflete amărâte; zâna bună care ajută din umbră". Atunci se vor împlini cuvintele psalmistului: "Toate neamurile pământului te vor adora pe tine, Doamne" (Ps 72,11).

Maria, regina tuturor mamelor!

Surâsul unei maternități proaspete este

antidot în fața disperării: personale, sociale și economice. Tinere mame curajos inconștiente ca tot atâtea bunice și străbunice ale lor. Maria este mamă. Regină a tuturor mamelor. Maria este aliata maternității. Maria mamă a lui Isus om adevărat. Icoanele Maicii Domnului din 1300-1400, în care Maria îi oferă copilașului Isus un adevărat sân de carne au apărat credința în fața urii pentru istorie. Carnea umană a Mariei este antidot pentru orice spiritualism de „madonne” fără chip și fără formă. Maria este antidot cu sânul ei de adevărată femeie în fața otravei ecologismelor care, mai mult sau mai puțin subtil, iubesc întreaga natură, în afară de cea umană (P. Maurizio Botta)