Pentru atei, Dumnezeu este un monstru iar Biblia este obscură de padre John Flynn, LC
ROMA, duminică, 27 februarie 2011 (ZENIT.org).- Una din argumentările avansate de ultimul val de atei constă în faptul că religia ar fi izvor de violențe și nedreptăți. În sprijinul acestei teze sunt invocate diferite texte din VT, care apar în net contrast cu valorile moderne.
Paul Copan răspunde la aceste acuzații într-o carte de recentă publicație, având titlul: „Is God a Moral Monster?: Making Sense of the Old Testament God”.
Titlul se inspiră dintr-o expresie folosită de ateul Richard Dawkins, după care Dumnezeu este „monstru moral”. Dawkins îl acuză pe Dumnezeu că este gelos, futil, nedrept și răzbunător, observă Copan, citând declarațiile acestuia.
Un coleg de-al său ateu, Christopher Hitchens, susține că VT conține justificarea traficului de ființe umane, sclavia și masacrele. În același timp, Daniel Dennet îl pictează pe Dumnezeu ca pe o ființă nesătulă de laude și ca unul care, afirmând că l-a creat pe om după imaginea lui manifestă astfel vanitatea lui.
Copan răspunde subliniind că în actul de creare a omului după imaginea lui, Dumnezeu în realitate manifestă iubirea lui, pentru că îl face pe acesta capabil de a se relaționa cu el, de a gândi rațional și de a fi creativ. Acesta este un privilegiu și nu o aservire, a observat. Departe de a fi o manifestare a egoismului, dorința lui Dumnezeu de a i se da cult, reflectă dorința lui ca noi să nu ne alienăm de realitatea cea mai adevărată, explică Copan. A da cult este o expresie a conștiinței noastre asupra locului pe care îl ocupăm.
Lauda noastră dată lui Dumnezeu izvorăște în mod natural din bucuria pe care o avem în Domnul. A-l lăuda vine din bucuria prezenței sale și din conștiința a ceea ce este cel mai prețios pentru viața noastră.
Copan subliniază că putem vedea umilința lui Dumnezeu în întruparea lui Cristos, care a îmbrăcat înfățișarea noastră umană și care, mai mult încă, a murit pe cruce pentru noi.
Ciudățenii
Unele capitole din această carte examinează ceea ce ateii au definit ca fiind „ciudățenii” ale Bibliei, privitoare la ales la preceptele asupra hranei, a sclaviei, a tratamentului femeilor și alte chestiuni.
Copan amintește textul din Matei 19, 8, unde Isus explică că Moise permisese divorțul din cauza împietririi inimii poporului. Societatea patriarhală, sclavia, întâiul născut și alte obiceiuri erau normale pentru acel timp.
Legea mozaică trebuia să fie numai temporară, iar dacă legile erau ciudate sau grosolane, acestea reprezentau totuși un progres față de uzanțele și structurile sociale ale Mediului Orient al epocii.
De exemplu, VT punea limite pedepselor care puteau fi aplicate sclavilor, diferit de ceea ce se întâmpla în țările din vecinătate, unde sclavii erau în totalitate la dispoziția stăpânilor. Încă, sclavii care se refugiaseră în Israel, trebuiau să fie primiți. Codice ca cea a lui Hammurabi aveau mult mai puțin respect față de viața umană, față de codul lui Moise. Multe legi încă erau limitate de legi adăugate. De exemplu, VT prescria pedeapsa cu moartea pentru 16 crime, dar pentru 15 din acestea judecătorul punea să impună o pedeapsă inferioară. În general, deci, legea mozaică era mult mai moderată în comparație cu alte legi medio-orientale, conchide Copan.
O altă diferență față de codicele luate în considerație de Copan constă în valoarea dată vieții încă nenăscute. O serie de texte din VT afirma valoarea intrinsecă a celui încă nenăscut.
Violențe
Unii atei susțin că religia este din natura ei un fenomen violent, observă Copan. Din acest motiv, susțin aceștia, ar fi necesar să avem mai multe valori iluministe și mai puine valori religioase. Dar, în realitate, trebuie să avem nevoie de mai multă religie, și nu de mai puțină, replică autorul cărții. credința noastră biblică susține toleranța, pentru că, în ciuda dezacordurilor noastre, afirmăm cu toții că ființele umane sunt făcute după imaginea lui Dumnezeu. Din acest motiv, Sf. Paul proclamă că Isus Cristos a îndepărtat toate diviziunile dintre rase, stări sociale și sex (cf. Gal 3, 28 și Ef 2, 11-22) și că suntem chemați cu toții la a depăși răul cu binele (cf. Rom 12, 21).
Trebuie însă să adăugăm că nu toate religiile sunt egale, afirmă Copan. Creștinii au fost persecutați de către politeiștii care dădeau cult împăratului roman, din cauza refuzării din partea lor de a adora alți zei.
Cât privește violențele perpetuate de către națiunile creștine, după părerea lui Copan, este simplist să se reconducă cauzele numai la factorul religios. Și pe lângă instrumentarea politică a religiei, trebuie să ținem cont și de factorii sociali și politici. În acest sens, atunci când începe un război în numele religiei, aceasta poate fi o justificare comodă pentru un conflict care ascunde cu totul alte cauze.
În VT, admite Copan, se regăsesc desigur practici care nu corespund idealului stabilit în primele două capitole din cartea Genezei, în care se afirmă principiul egalității demnității dintre oameni. Nu este necesar să se apere aceste practici, și putem ține cont de NT care aduce o mărturie diferită, susține autorul.
Dumnezeu nu a impus legi pe care Israelul nu era încă pregătit să le recepteze. A acționat în schimb în mod progresiv, însoțindu-l progresiv în drumul avansării morale. Astfel, de exemplu, atunci când citim de masacrele dușmanilor lui Israel. Nu este necesar să se justifice atari acțiuni, care au avut loc într-un context cultural care din punct de vedere moral era mai puțin evoluat. Aceste episoade, ne mai pot ajuta să înțelegem că Dumnezeu poate să-și ducă la îndeplinire planul lui de mântuire în ciuda acestor limite.
Vechiul și Noul Testament
Biserica catolică tratează despre acele texte care se numesc „obscure” în Biblie în Exortația Apostolică post-sinodală asupra Cuvântului lui Dumnezeu în viața și în misiunea Bisericii, Verbum Domini, din data de 30 septembrie 2010, la nr. 41-42. Noul Testament recunoaște Vechiul Testament ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, explică Papa Benedict al XVI-lea, deoarece deseori îl citează și îl folosește ca dovadă a argumentelor lui.
Rădăcinile crșetinismului se găsesc în VT, de unde tragem hrană și îndemn, afirmă acest document. Învățătura creștină, continuă Papa, a rezistat totdeauna încercării de a pune în opoziție Vechiul Testament Noului Testament. În ciuda acestor contestații, trebuie să știm că tocmai în viața și în învățătura lui Cristos scripturile ebraice își află împlinirea.
Exortația observă că acest concept de împlinire este complex și prezintă trei dimensiuni. Prima este cea a continuității, apoi cea a discontinuității și, în sfârșit, cea a transcendenței.
Misterul pascal al lui Cristos este deplin conform – într-un fel care însă este imprevizibil – profeției și aspectului prefigurativ al Scripturilor; totuși, prezintă evidente aspecte de discontinuitate față de instituțiile VT, afirmă Papa.
NT este ascuns în VT iar VT se descoperă în NT, adaugă, citându-l pe Sf. Augustin.
Prin etape
Cât privește textele din VT care rezultă dificile de acceptat datorită violenței sau imoralității, exortația invită la a ne aminti că revelația este înrădăcinată în istorie. Planul lui Dumnezeu se descoperă progresiv și devine actual lent prin etape succesive, în ciuda rezistenței oamenilor.
Dumnezeu, deci, se face cunoscut pe sine în contextul unui particular nivel cultural și moral, iar Scripturile descriu fapte și obiceiuri din acea epocă. Din acest motiv, în timpurile de astăzi, putem rămâne perplecși în fața evenimentelor „obscure” care sunt descrise aici.
Cu toate acestea, exortația subliniază că profeții VT se opun constant oricărui fel de nedreptate, și că aceasta era o modalitate prin care Dumnezeu pregătea lumea să primească Evanghelia.
De aceea, îndemn teologii și păstorii să ajute toți credincioșii să se apropie de aceste pagini cu ajutorul unei lecturi care să le descopere lor semnificația la lumina misterului lui Cristos, încheie Papa.
Putem ține cont de aceste lucruri atunci când ne întâlnim cu atacurile superficiale care vinn din partea ateilor.
