DESPRE VORBIREA DE RAU!

Sf. Vasile cel Mare, in cartea Oroi kat'epitomen, asa graieste despre vorbirea de rau: Doua sunt cazurile in care se poate spune ceva de rau despre o persoana: primul caz il avem atunci cand este necesar sa se discute cu altii, cu conditia ca aceasta vorbire sa fie discreta, in modul cel mai bun posibil pentru a-l corecta pe cel care a pacatuit; al doilea caz il avem atunci cand trebuie protejati fratii care, datorita ignorantei lor, risca sa creeze confuzie de catre altii. Acelasi Sf. Paul interzie relatia cu acei oameni care cauta sa insele. Cel care evita sa protejeze fratii nu face altceva decat sa-si puna singur o funie la gat. Paul demonstreaza acest lucru in 2 Tim 4, 14-15: Alexandru, mi-a procurat multe rele. Domnul il va rasplati dupa operele sale; fii atent si tu, pentru ca a fost un strenuu adversar al predicarii noastre.

REFLECȚII MĂRUNTE...

Fecioara nenuntită, Maria, prin

Înălțarea ei, a purces la dezveșnicirea

cerului și

a veșnicit menirea omului, cea de a fi fiu al celui PreaÎnalt...

REFLECȚII MĂRUNTE...

Mă conving tot mai mult că mintea noastră e făcută să se gândească în același timp la mai multe lucruri. În momentul în care trebuie să se concentreze numai asupra unui lucru, obosește........

PREMIERE FRANCISCANE ÎN MOLDOVA (1895-1995)

Premiere franciscane în Moldova (1895-1995)

(spre aducere aminte tuturor fraţilor, și nu numai...)

 

1. Primele Misiuni populare ţinute în Moldova, la Săbăoani, în 1911, de către Pr. Grațian Carpati.
2. Prima tipografie catolică din Vechiul Regat, deschisă la Seminarul din Hălăuceşti, în 1903.
3. Primele saloane parohiale (Cămine culturale) înfiinţate la Hălăuceşti, Săbăoani, Adjudeni, etc.
4. Primele Şcoli de dascăli, care au funcţionat la Săbăoani, Hălăuceşti, Luizi-Călugăra.
5. Primele biblioteci parohiale.
6. Prima şcoală secundară pentru fii de ţărani catolici din Moldova: Gimnaziul franciscan din Hălăuceşti (1937).
7. Primele cinci mari biserici din Moldova: Săbăoani, Luizi-Călugăra; Hălăuceşti, Răducăneni, Huşi.
8. Primele presepii la sate: Săbăoani, Hălăuceşti, etc.
9. Primele monumente din ţară ale eroilor la sate.
10. Primele „Calea Crucii” naturale.
11. Primele orfelinate catolice din Moldova.
12. Prima editare catolică a Noului Testament în Moldova.
13. Prima editare a cărţii „Imitaţiunea lui Cristos” (Bacău – 1902).
14. Prima editare a „Mica Biblie” (Schuster).
15. Primii cinci misionari plecaţi în Asia şi Africa din Moldova.
16. Primele fanfare la sate: Huşi, Hălăuceşti, etc.
17. Prima Societate a Tineretului Cinstit din Moldova.
18. Primele colecţii de cântări bisericeşti din Moldova.
19. Cu sprijinul Regelui Carol I, au adus la Săbăoani Orga cea mai mare din Moldova.
20. Electrificarea satelor Săbăoani, Hălăuceşti, Adjudeni, etc,
21. ................................................................
22. Şi multe altele au fost și vor mai urma, spre gloria lui Dumnezeu, a Ordinului Fraţilor Minori Conventuali şi a Provinciei Sf. Iosif din România.

A consemnat,

Pr. Dr. Pătraşcu Damian

CINE SPUNE LUMEA CĂ SUNT EU?

Evangheliile povestesc despre un dialog pe care Isus l- avut cu discipolii săi în regiunea Cezareii lui Filip despre identitatea sa. El le-a pus discipolilor această întrebare: Lumea cine spune că este Fiul Omului? Faptul că Isus era interesat să cunoască opinia  altuia despre propria persoană este o sfidare clară celor cărora le place să spună: Nu mă intersează deloc ce spun alții despre mine? Răspunsul pe care Isus îl primește de la discipolii săi este pozitiv: unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia, alții unul din profeți. Opiniile poporului îl așezau foarte sus, printre cele mai înalte figuri socio-religioase ale trecutului, adică printre profeți. Cu toate acestea, chiar dacă opinia lor era pozitivă, aceasta era greșită. Erau supoziții care nu surprindeau adevărata identitate a lui Isus. Aceasta ne învață că, în ciuda faptului că trebuie să ținem cont de părerea altora despre noi, aceasta nu trebuie să devină principiul vieții noastre. 

Deseori opinia publică are aceeași valoare a unei supoziții bazată pe voci și fantezii. Acesta este principiul evidențiat de Isus atunci când îi întreabă ulterior pe discipoli: Dar voi cine spuneți că sunt eu?  Petru dă răspunsul corect: Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu! Isus însuși indică adevăratul izvor al răspunsului lui Petru atunci când spune: nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl și cel căruia Tatăl vrea să-l facă cunoscut (Mt 11, 27). 

Este același Tată care cunoaște adevărata identitate a fiecăruia dintre noi, fii săi și fii adoptivi. Lui, deci, și Fiului și Duhului Sfânt, trebuie noi să ne adresăm totdeauna cu întrebarea: Doamne, cine spui că sunt eu? Ce gândești despre mine? Toate celelalte opinii, cu toate că sunt importante, au o relevanță secundară.

SEMNATI PETITIA. ESTE CEVA SERIOS

 Dacă vreti, vă rog să semnati această petiție și transmiteți mai departe: UN MILIARD DE OAMENI IN LUME MOARE DE FOAME 

http://www.1billionhungry.org/patrascudamiangheorghe/

DEDICATIE TUTUROR PREOTILOR IN SOLEMNITATEA ADORMIRII MAICII DOMNULUI

Către Maica chemării

 

Ref: Ave, Maria!

Inima-mi bate-n val de fericire,

O, Maică a chemării mele sfinte,
Şi se topeşte-n lacrimi de iubire,
Sub farmecul aducerii aminte.


Eram copil neştiutor, zburdalnic,
La joc cu cei cu mine deopotrivă

Când Domnul, cel cu ne-nţelese planuri

Şi-a pus pe capu-mi mâna milostivă.

Şi-n taina litaniilor de seară,

Când legănam cădelniţa la rugă,
El mi-a soptit din ostia cea albă
Să-i fiu urmaş şi credincioasă slugă.





Am zis atunci rămas bun tuturora
Părinţi dragi, fraţi iubiţi şi-ntreaga lume;
Şi-n urma mea s-a-nchis tăcută poarta
Iubitului lăcas de-nţelepciune.

Sub fruntea mea s-a adunat lumină
Şi-n inimă comoară de iubire,
Şi-am înţeles cât e de dulce Domnul,
Potirul, partea mea de mostenire.

Primeşte, Maică Sfântă, cu iubire
Ruga-mi încrezătoare şi fierbinte:
Să am tărie-n calea încercării,
Şi să privesc mereu tot înainte.

TOT DIN TAGORE

Nu putem nega că în viață suntem legați de legi. Viața noastră, întreaga noastră existență este guvernată de legile neschimbătoare ale universului. Și este necesar să le acceptăm pentru a fi cu adevărat liberi. În măsura în care le observăm primim sănătate, bunuri, bogății.

În viață există însă un adevăr care nu se regăsește în legi, deoarece acestea ne impun legături, în vreme ce sufletul are nevoie de relații.Legătura are numai o parte, în timp ce în relație există o uniune egală între două părți.

SPICUIRI DIN GÂNDIREA LUI RABINDRANATH TAGORE

Așa cum indianul, percepând peste tot manifestarea lui Dumnezeu, a căutat să-L întâlnească în orice lucru, tot la fel scopul religiei creștine este cel de a răspândi spiritul său, iubirea lui peste tot unde Dumnezeu se manifestă în om.

Este simplu să se vadă prezența lui Dumnezeu în univers; mai dificil este să fie recunoscută în oameni, pentru că în om există revelarea voinței divine în pasiunile umane. Până când nu se naște iubirea, voința se opune Voinței Supreme.

În sărăcie individul suferă, dar numai din cauza urii în om se naște nefericirea. Și animalul suferă, dar nefericirea este proprie omului. Durerea provocată de sărăcie face ca omul să sufere în partea sa animalică; dar rănile cele mai profunde sunt cele provocate de nefericire, pentru că îl lovesc pe om în partea în care este om. De aceea partea animalică a omului spune: Câștigând, voi îndepărta suferința care provine din faptul că sunt sărac. Dar partea spirituală spune: Renunțând la ceva, voi oferi mica mea voință Marii Voințe...

Cel mai mare chin al omului constă în faptul că mărimea sa este continuu asediată de micimea lui. Acesta este păcatul lui. Impuritatea lui îl împiedică să reveleze în întregime mărimea ființei sale.   

ALTI SFINTI ROMÂNI!

Fericitul Episcop Vilmos Apor (1892-1945)

S-a născut în localitatea Sighișoara în ziua de 29 februarie 1892. În ziua de 21 ianuarie 1941, papa Pius al XII-lea l-a numit episcop de Gyor, dieceză fondată de Sf. Ștefan. În timpul celui de-al doilea război mondial, primind în jur de trei sute de refugiați în palatul episcopal, a fost torturat, murind după câteva zile. Memoria liturgică este în ziua de 02 aprilie. A fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea în ziua de 9 noiembrie 1997.

Sfinte Vilmos Apor, roagă-te pentru noi!