Omul este rezultatul grijilor sale

Buddha spuse: “Acest pământ și acești copii sunt ai mei”, iată cuvintele

unui prost, care nu înțelege că nici măcar el nu este al lui. Cel mult poate să le aibă la dispoziție pentru o perioadă de timp. Cine nu este capabil să se lipsească de ele, acela este posedat de acestea. Oricare ar fi tezaurul tău, ține-l în căușul palmei, așa cum faci cu apa. Dacă îți strângi palma îți curge printre degete. Dacă îți bagi degetele în ea se murdărește. Numai dacă o lași liberă va fi a ta pentru totdeauna.  

Cât costă un minut de viață?

Un avar adunase cincizeci de milioane de dolari și deja pregusta idea că se

va distra nebunește timp de un an, în așteptarea unui moment bun în care să-și investească suma agonisită. Pe neașteptate îi apăru în față îngerul morții, care venise să-i i-a viața. Omul plânse și se disperă, și invocă mii de motive pentru a lungi cât de puțin existența sa, dar îngerul nu se lăsă clintit de nici unul din ele. “Dă-mi încă trei zile de viață și-ți voi da jumătate din averea meaˮ, îl rugă omul, dar îngerul ignoră cuvintele lui și începu să-l tragă de braț. “Dă-mi numai o zi, și tot ce am agonisit cu sudoare și efort va fi al tăuˮ. Dar îngerul rămase inflexibil. În sfârșit, avarul reușii să-i smulgă o mică concesie, constând în câteva minute pentru a scrie aceste cuvinte: “Oricine va găsi acest bilețel, dacă are atât cât să-i ajungă să trăiască, să nu piardă timpul să adune bogății, ci să se bucure de viață! Cu cei cincizeci de milioane de dolari ai mei nu am reușit să cumpăr nici măcar un ceas de viață în plus!ˮ.    

Folosește-ți talanții la timp

Un beduin a povestit această istorie:  eu eram pe vremuri bijutier. Într-o zi am a fost surprins de o furtună de nisip în deșert, care a împrăștiat caravana mea, iar eu m-am regăsit departe de tovarășii mei și complet rătăcit. Treceau zilele, iar eu am fost cuprins de panică văzând că mă învârteam în jurul meu, fără minima idee unde mă aflu și direcția bună de luat. Atunci, lihnit de foame, descărcai de pe cămile toți sacii pe care-i

aveam cu mine și pentru a mia oară deschisei sacii unul câte unul în disperarea de a găsi ceva de mâncare. Vă puteți imagina emoția pe care o încercai în a găsi un săcuț la care nu mai umblasem niciodată. Dezlegai imediat săcuțul cu mâinile tremurânde, sperând să găsesc ceva de mâncare. Dar mare îmi fu dezamăgirea constatând că acesta era plin numai cu perle. 

Unde este inima ta?

Un avar ascunsese la tulpina unui copac tot aurul său. În fiecare dimineață mergea, scotea afară aurul și rămânea ore întregi privindu-și bogăția. Într-o zi un hoț descoperi comoara și o fură. În momentul în care avarul merse din nou să-și contemple bogăția, găsi numai o groapă goală. Începu să urle de durere, astfel că vecinii fugiră imediat să vadă ce s-a întâmplat. Când

descoperiră cauza durerii, unul din vecini îl întrebă: Folosisei aurul acela vreodată? Nu, replică avarul. Mă limitam să vin aici în fiecare dimineață și să-l privesc. Atunci, comentă vecinul, pentru ceea ce-ți oferea acel aur, nu se va schimba mult situația dacă vei continua să vii în fiecare dimineață să contempli groapa goală.

Morala: nu este aurul pe care-l posedăm cel care ne face bogați sau săraci, ci capacitatea noastră de a ne bucura de el. A ne preocupa pentru a obține bogății fără a știi să ne bucurăm de ele e ca și cum am fi fără păr și am colecționa piepteni.  

Critica mă face să mă maturizez

Trăia odată un rabin pe care lumea îl venera ca pe un trimis al lui Dumnezeu. Nu trecea zi fără ca o mulțime mare de persoane să nu se adune în fața casei acestuia, în căutarea unui sfat. Și de fiecare dată când rabinul vorbea, oamenii îi sorbeau cuvintele cu nesaț. Între cei prezenți era și un personaj destul de antipatic, care nu pierdea nici o ocazie să-l critice pe rabin. Observa slăbiciunile acestuia și-și bătea joc de defectele lui, cu dezaprobarea celorlalți, care începură să vadă în el întruparea diavolului.

Într-una din zile, acest “diavolˮ se îmbolnăvi și muri. Cu toții se bucurară de vestea morții lui. Mergând din nou la rabin, îl întrebară dacă este îndurerat pentru soarta mortului. El răspunse: Nu, nu! De ce ar trebui să plâng pentru prietenul nostru, care acum se află în cer? Acel om era singurul prieten pe care-l aveam. Iată-mă aici înconjurat de lume care mă venerează. Acela era singurul care mă punea la încercare; mă tem că fără el aș fi încetat să mă maturizez. În vreme ce spunea aceste cuvinte, rabinul începu să plângă.   

În lipsa instrucțiunilor de montaj folosiți creierul

O doamnă încercă ore întregi să monteze, fără ajutorul manualului de instrucțiuni, un aparat de bucătărie nou și complicat, pe care-l cumpărase de puțină vreme. După câteva ore renunță și lăsă piesele răspândite pe masă, și plecă de acasă.

Reîntorcându-se, nu mică îi fu mirarea văzând că aparatul era montat și funcționa perfect. Cum ai reușit să-l montezi?, întrebă femeia de serviciu. Iată, spuse aceasta, atunci când unul nu știe să citească, este constrâns să folosească creierul, replică aceasta liniștită.   

Oprește-te și gândește

Într-una din zile Andrew Carnegie a fost întrebat: Este adevărat că ați fi putut să vă opriți în orice moment, deoarece aveați mai mulți bani decât v-ar

fi fost de folos? El răspunse: Da, este adevărat. Dar nu reușeam să mă opresc. Nu-mi mai aminteam cum se făcea acest lucru.

Morala: mulți sunt convinși că dacă se opresc și reflectează, nu vor mai fi capabili să plece din nou.

Doriți să mergeți în Paradis? Da, dar nu acum

Un preot intră într-un bar și descoperi cu mare indignare că mulți dintre enoriașii lui se aflau acolo. Îi adună pe toți și-i duse în biserică, și începu să le vorbească: “toți cei care vor să meargă în Paradis, să treacă în dreapta meaˮ. Cu toții ascultară, în afară de unul care nu se mișcă un centimetru de

la locul lui. Preotul îi fixă cu severitate și-l întrebă: “tu nu vrei să mergi în Paradis?ˮ “Nu!ˮ, replică acel enoriaș. Îi spuse preotul: “nu cred că atunci când vei muri tu nu vei dori să ajungi în Paradisˮ! Enoriașul replică din nou: “Sigur că vreau să merg, dar când voi muri. Eu credeam că dumneavoastră voiați să mergem imediat!ˮ.

Morala: Am face orice numai în momentul în care frânele nu mai funcționează, dar probabil atunci este prea târziu.  

Cine urăște își injectează singur venin în suflet

Într-o noapte, un şarpe, în timp ce căuta de mâncare, intră într-un atelier de tâmplărie de la marginea pădurii.

Tâmplarul, om priceput dar cam dezordonat, lăsase câteva unelte pe jos.

Unul dintre ele era un fierăstrău. Pe măsură ce şarpele umbla

prin atelier, se suie pe fierăstrău făcându-şi o tăietură mică.

Imediat, crezând că este atacat, se încolăci în jurul fierăstrăului atât de tare încât începu să sângereze pe gură. Asta îl infurie şi mai tare şi îl făcu să strângă cu toată puterea fierăstrăul, umplându-l de sânge.

La scurt timp, şarpele îşi dădu ultima suflare, strângând cu toate forţele fierăstrăul, şi muri.

Morala: Câteodată reacţionăm cu furie şi nu ne dăm seama că ne facem rău. În viaţă este bine să ignorăm unele persoane sau situaţii cât şi comportamentul nociv al celor din jurul nostru.

Oamenii spun şi fac lucruri diferite, dar decizia de a reacţiona pozitiv sau negativ este numai a ta.

Răspunsurile calde alungă supărarea, iar cele dure stârnesc furii.

Povestea măgarului dezlegat de diavol

Un măgar era legat de un copac.

Un diavol a venit și i-a dat drumul.

Măgarul a intrat în grădina vecinului și a început să mănânce tot.

Proprietara grădinii, când a văzut acest lucru a luat o pușcă și a împușcat măgarul.

Găsind măgarul mort, proprietarul măgarului s-a dus la proprietara grădinii și a ucis-o.

Reîntorcându-se acasă țăranul și găsindu-și soția moartă l-a ucis pe proprietarul măgarului.

Fiul proprietarului măgarului, privindu-și tatăl mort, a dat foc fermei țăranului.

Țăranul, ca răzbunare, l-a ucis pe fiul proprietarului măgarului.

Apoi l-au întrebat pe diavol ce făcuse, iar acesta răspunse:

- Eu nu am făcut nimic, numai am eliberat măgarul.

- Ai văzut? Numai diavolul face lucruri simple…

Pentru că știe că restul este făcut de răutatea noastră.

De aceea să ne gândim înainte să ne răzbunăm, și să stăpânim inima noastră…

Deoarece diavolului îi este de ajuns să elibereze măgarul din noi