Extra Ecclesiam, nulla salus...

Luther și ucenicii lui au disperat de Biserică,

iar cine disperă de Biserică – ciudat – sfârșește, mai degrabă sau mai târziu să dispere și de om. Din acest punct de vedere protestantismul mi se pare un compromis făcut cu disperarea (Bernanos, Un uomo solo)

Ce face bunătatea...

În timpul unei excursii, un copil, găsind o

broască țestoasă începu să se uite la ea cu atenție; dar broasca își retrase capul sub carapace, pentru că se speriase.

Unchiul copilului, văzând că acesta încerca să tragă afară capul broscuței cu o crenguță, îi spuse:  - Nu, nu. Nu se face așa.

Duse broasca acasă și o puse lângă soba în care ardeau lemnele.

După câteva minute, broscuța, începând să se încălzească, scoase afară căpușorul și piciorușele; apoi, încet, încet începu să se îndrepte spre copil.

 - Vezi, lumea este ca această broscuță – explică unchiul. Nu încerca niciodată să forțezi pe cineva să facă un lucru sau un altul. Este de ajuns să-l încălzești cu puțină bunătate; foarte probabil va veni el spre tine și-ți va cere să facă cele cerute de tine

Tot răul spre bine!

Annibale Carracci, unul din cei mai celebri

pictori italieni, era fiul unui croitor sărac. Într-o noapte, tatăl și fiul se îndreptau spre Bologna, când au fost atacați de doi hoți: - Nu scoateți nici un cuvânt; altfel vă omorâm ca pe niște muște... Dă-mi banii tăi, bătrâne – îl amenințară hoții;  - și tu, copchile, pune aici sacul acela. Este prea greu pentru tine... îl voi duce eu în locul tău.

Cei doi hoți dispărură imediat în pădurea întunecată.

Dimineața următoare, tatăl și fiul se prezentară la poliție.

Bătrânul povesti în amănunțime trista aventură din noaptea precedentă; dar nu știu să spună cum arătau hoții: - Nu ajunge să ne spui că aveau pălării în cap, mantii negre și două pistoale – spuse șeful poliției: aceste lucruri le au toți hoții; ar trebui să-mi poți spune cum arată fețele lor.

-        Oh, dacă numai de aceste informații aveți nevoie, fețele mi le amintesc bine – spuse repede copilul; și, luând un creion, în câteva minute trasă figura acelor hoți.

-        Acum da, spuse polițaiul;  - cine nu recunoaște fața lui Ioan poreclit Tăntălău, și a lui Vasile, poreclit Hazna?... dar tu, copchile, ce meserie ai? Ești croitor asemenea tatălui tău?

-        Fiți mai clar, domnule polițai...

-        Dumneavoastră, domnule Carracci, nu v-ați dat încă seama că acest mânzișor este un adevărat artist, un pictor înnăscut? Trimite-l la studii...

Așa s-a făcut că micul Annibale, deși cu mari sacrificii ale tatălui, a studiat și a devenit un pictor faimos...

De ce să ne spovedim?

Un catolic, care practica religia numai formal,

ședea într-una din zile în sânul familiei lui, vorbind fără gură despre „damblaua spovezii”, moment în care bătu la ușa casei lui un preot, salutat imediat cu multă curtoazie de cei prezenți. Slujitorul lui Dumnezeu, predând o geantă, spuse:  - Domnule, iată cei treizeci de mii de dolari, care mi-au fost predați azi dimineață în scaunul de spovadă, pentru a fi restituiți proprietarului în secret. Imediat preotul se îndepărtă, lăsându-l cu gura căscată pe stăpânul acelei case.

Revenindu-și în fire, acesta exclamă: - Ce tare! Spovada este cu adevărat un lucru excelent, ba chiar necesar pentru societatea umană...

Ce a făcut creștinismul pentru societatea umană?

La Hide Park, unde toți oratorii pot vorbi liber,

un comunist proclama cu mare emfază:  - Creștinismul a dat faliment în privința misiunii lui în societatea umană. Vreți o dovadă? Gândiți-vă la câți mizerabili încă nu au de mâncare: creștinismul nu a fost capabil să vindece această plagă socială...

Un tânăr catolic îl întrerupe și-i spune: Aici, aproape de noi, se află o fântână cu apă limpede: cum se face că tu ești murdar de tot?...

Extraordinară mărturie de viață

Chiar dacă au fost trei sarcini cu complicaţii, ea a refuzat să avorteze. Viol, părăsire, cancer... Descoperiţi curajul unei femei care, împotriva multor încercări şi greutăţi, de fiecare dată a ales viaţa.

La 22 ianuarie 2015, 15.000 de tineri catolici s-au adunat pe marele stadion Verizon din Washington pentru a participa la întâlnirea tinerilor şi la sfânta Liturghie care a precedat Marşul pentru Viaţă, organizat anual în capitala americană.

Un tânăr preot, de 28 de ani, Mario Majano (foto 1), din arhidieceza gazdă, la un moment dat, la momentul predicii, a luat microfonul pentru a da o mărturie (se vedea că ere foarte marcat de ceea ce spune). El a explicat că eroismul nu înseamnă să ai puteri supraomeneşti, aşa cum ne gândeam când eram copii, văzând desenele animate cu super-eroi, însă "adevăratul erou este acela care nu lasă pe nimeni şi nimic, mare sau mic, să-l împiedice să apere ceea ce ştie că este bun, să-i apere pe cei mai mici, să apere ceea ce vine de la Dumnezeu". Mărturia despre eroismul care l-a impresionat este acela al unei femei... nu contează care.

Prima sarcină a fost din cauza unui viol. Pe când era studentă, această tânără a fost violată şi a rămas însărcinată. "Familia sa e exclus-o. Se simţea absolut singură - explică tânărul preot. O prietenă a încercat să o convingă să întrerupă sarcina: «Eşti într-o situaţie imposibilă şi, de aceea, cel mai indicat ar fi să scapi de acest copil». Dar ea a răspuns: «Nu aş putea să-mi închipui viaţa mea ştiind că am suprimat viaţa cuiva». A păstrat copilul şi i-a dat viaţă".

În timpul celei de-a doua sarcini a fost părăsită. Mai târziu a rămas din nou însărcinată, dar, de data aceasta, cu un bărbat pe care ea îl iubea... dar el nu a vrut nicicum să încheie o căsătorie şi a părăsit-o. Ba mai mult, ea fiind studentă, şi-ar fi dorit să continue cursurile, dar, având deja doi copii, acestea deveneau imposibil de urmat. Familia sa făcea mari presiuni ca ea să întrerupă această sarcină spunându-i că sigur nu va putea creşte doi copii fără tată. Familia s-a oferit chiar să plătească toate cheltuielile pentru un avort. "Era puţin important dacă oferta familiei era bine intenţionată, chiar dacă ea ştia cât de greu îi va fi în viitor, dar ea a spus tare şi răspicat: nu. Ea zis NU avortului şi DA vieţii" - continuă părintele Majano.

A treia sarcină cu chimioterapie şi risc de malformaţii. Au trecut treisprezece ani. În sfârşit, această femeie era căsătorită şi fericită, dar într-o zi s-a îmbolnăvit. A aflat că are cancer şi a început tratamentul de chimioterapie. Şi totuşi, în această perioadă grea, ea rămâne din nou însărcinată. Medicii au venit imediat cu propunerea unui avort, asigurând-o că acest copil "nu va avea nici o şansă să se nască normal". Dar ea a răspuns: "Normal sau nu, eu nu-l voi avorta; e ceva ce nu pot face şi nici nu o voi face vreodată!" Părintele Majano, concluzionează: "Acest gen de eroism nu este apreciat de societate, dar noi trebuie să o facem. Acestei femei, pentru curajul de a fi rămas totdeauna fermă în hotărârea ei, pentru faptul că şi-a centrat viaţa pe iubire, eu îi spun simplu: «Mulţumesc, mamă, mulţumesc din toată inima!»"

O emoţie imensă a copleşit întregul stadion Verizon, în timp ce 15.000 de tineri, un mare număr de episcopi şi cardinali, printre care şi nunţiul apostolic în Statele Unite ale Americii, s-au ridicat în picioare pentru a o aplauda pe mama tânărului preot, Rosa (foto 2), în vârstă de 53 de ani, prezentă pe stadion, care plângea de emoţie... asemenea multora dintre participanţi. Rosa are patru fiice şi un fiu... care acum e preot. "El este acum diploma mea universitară - a mărturisit ea când i s-a oferit microfonul. Nu m-aş fi gândit niciodată că el va deveni preot. Acum am dovada clară că Dumnezeu l-a ales încă din sânul meu".

Mario este rodul celei de-a doua sarcini.

Tuturor femeilor care se află într-o situaţie dificilă, Rosa le lasă un mesaj: "Nu renunţaţi! Dumnezeu are un plan. El are totdeauna un plan. Dumnezeu nu vă va lăsa niciodată singure!"

Articol preluat de pe site-ul www.aleteia.org

Traducere de pr. Iosif Dorcu

Sursa: www.ercis.ro 

Un tată bogat....

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si

petreaca o noapte in casa unei familii sarace, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani .
La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
“Tata, a fost o experienta foarte buna .
– Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini .
– Noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg .
– Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna .
– Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga . ”
Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie : ” Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem ! ”