SLUJITORUL LUI DUMNEZEU EPISCOP ANTON DURCOVICI

Mons. Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Bad Deutsch-Altenburg, în Austria. La vârsta de 8 ani a venit la Iași, unde a frecventat timp de doi ani cursurile Școlii elementare a parohiei catolice. Apoi s-a transferat la o școală din București, după care s-a înscris ca seminarist la Liceul Sf. Iosif din capitală. la 30 octombrie 1906 a fost trimis la Roma pentru a-și continua studiile teologice la Propaganda Fide. După ce a fost hirotonit preot la 24 septembrie 1910 în Bazilica Sf. Ioan din Lateran, s-a reîntors în țară la 29 iulie 1911. Aici a fost mai mulți ani profesor, după care a activat la Tulcea, Târgoviște și Giurgiu. După Primul Război mondial, pr. Durcovici ocupat diferite slujiri în cadrul Arhidiecezei de București: vicar general al Mitropoliei de București, rector și profesor la Seminarul Teologic București, precum și canonic al aceleiași Arhidieceze.

La 30 octombrie 1947 a fost numit episcop iar la 5 aprilie 1948 a fost consacrat de către Gerald Patrick O'Hara, nunțiu apostolic, și înscăunat la 14 aprilie a aceluiași an.

În timpul scurtei sale păstoriri a Diecezei de Iași, episcopul Durcovici a întreprins o activitate istovitoare de vizitare a parohiilor din Moldova, însuflețind cu viața sa sfântă inimile enoriașilor săi. Din cauza impasului în relațiile diplomatice dintre Guvernul Român și Sf. Scaun, prin denunțarea Concordatului din 1929, episcopul Durcovici a avut multe de îndurat din partea regimului comunist. la 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre Popești-Leordeni pentru a administra Taina Mirului, a fost arestat de Securitate și închis la București, Jilava, apoi Sighetu Marmației, unde moare în celula morţii la 10 decembrie 1951.

Cauza de beatificare a acestui mare episcop al diecezei noastre de Iași, în momentul de față se află în cercetare la Congregația pentru Cauzele Sfinților din Vatican.

RUGĂCIUNE PENTRU BEATIFICAREA

EPISCOPULUI ANTON DURCOVICI

Atotputernice Dumnezeule, în providența ta preaînțeleaptă, tu l-ai chemat pe Anton Durcovici să fie slujitorul altarului tău și i-ai dăruit harul să conducă prudent și prin exemplu de viață sfântă pe mulți seminariști la preoție, iar ca episcop de iași, să-și întărească turma în anii prigoanei prin fermitatea credinței sale. Tu l-ai ales să fie un păstor bun, care-și dă viața pentru oile sale. Te rugăm, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria, sub ocrotirea căreia el și-a consacrat dieceza, fă ca sfințenia vieții și tăria martiriului său să iradieze în Biserică, pentru ca el să fie cât mai curând beatificat, spre cinstea Bisericii Catolice și spre mântuirea poporului credincios al României. Prin Cristos Domnul nostru. Amin

SLUJITORUL LUI DUMNEZEU VLADIMIR GHIKA

Născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istambul - Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotențiar) și al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Hernic al IV-lea, regele Franței).

A avut patru frați și o soră: Grigore, care a murit la o vârstă fragedă, Alexandru, Gheorghe și Ella, morți și ei de tineri, și Dimitrie (1875-1967).

A fost botezat și miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte atașată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotențiar al României în Turcia.

În anul 1878 este trimis la școală în Franța, la Toulouse, și va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce privește educația și practica religioasă, deoarece nu exista în zonă nici o biserică ortodoxă. O va termina în anul 1895, după care va urma la Paris Facultatea de Științe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, arte, litere, filosofie, istorie și drept.

Se întoarce în România datorită anghinei pectorale, unde își va continua studiile până în 1898 când merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor, Angelicum. Este în această perioadă (1902) când, după un discernământ misterios, pentru a fi și mai ortodox, face profesiunea de credință catolică, spre stupoarea mamei sale, care va rămâne până la moarte contrară deciziei fiului său.

Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunțe la idee, măcar pentru o perioadă, și să se dedice apostolatului ca laic. Și-a desfășurat activitatea extraordinară în toată lumea, la București, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Airesc.... Mai târziu, în glumă, papa Pius al XI-lea îl va numi marele vagabond apostolic. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.

Întors în țară se dedică operelor de caritate și deschide primul dispensar gratuit, numit Bethleem Mariae, la București, pune bazele marelui spital și sanatoriu Sf. Vincențiu de Paul, înființând astfel primul spital gratuit din România și prima ambulanță, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România. Participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 și se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea.

În primul război mondial s-a ocupat de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoșii din osipciul de la Roma, de răniții de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalețe surprinzătoare.

În ziua de 07 octombrie 1923 este hirotonit preot la Paris de către Cardinalul Dubois. Își va desfășura ministerul sacerdotal în ranța până în anul 1939. Deoarece inima îi era în România, cere privilegiul de la Papa de a putea celebra în cele două rituri, latin și bizantin, privilegiu care i se acordă la scurt timp după hirotonire, devenind astfel primul preot român biritual.

La 03 august se întoarce în România unde îl surprinde al Doilea Război Mondial. Refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci și bolnavi, să-i poată încuraja și ajuta.

După venirea la putere a ciumei roșii refuză de asemenea să plece cu trenul regal pentru aceleași motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de înaltă trădare și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în ziua de 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus.

De procesul său de beatificare se ocupăArhidieceza Romano-Catolică de București, în momentul actual dosarul procesului diecezan fiind la Congregația pentru Cauzele Sfinților, în fază de studiu. Mai multe informații despre acest mare sfânt și despre procesul de beatificare puteți citi pe site: http://www.vladimirghika.ro/

Rugăciune pentru beatificarea Mons. Vladimir Ghika

Doamne Isuse Cristoase, Marele și Veșnicul Preot al sufletelor noastre, privește cu bunăvoință la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika. Fă ca exemplul său de credință și de iubire să strălucească tot mai mult printre noi și dăruiește-ne pentru meritele și sfințenia martiriului său harul... (aici se spune harul dorit), pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin

BEATIFICAREA EPISCOPULUI SZILARD BOGDANFFY

În ziua de 27 martie 2010, Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul care recunoaște martiriul Slujitorului lui Dumnezeu Szilàrd Istvàn Constantin Bogdòanffy, episcop auxiliar de Satu Mare (dieceză unită cu cea de Oradea între anii 1948-1982). Acesta s-a născut la Feketeto (Crna Bara - actualmente Serbia) în data de 21 februarie 1911, a fost consacrat episcop de arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, în secret la Nunțiatura din București, pe data de 14 februarie 1949 și a murit în închisoarea de la Aiud în ziua de 02 octombrie 1953.

După ce Sf. Scaun a dat nihil obstat Diecezei Romano-Catolice de Oradea pentru introducerea cauzei, în 04 februarie 1994, s-a deschis procesul diecezan pe 20 ianuarie 1995 și a durat până în 08 noiembrie 1997. Decretul de validitate pentru procesul diecezan s-a dat la Roma pe 05 martie 1999. Timp de 11 ani s-a lucrat studiul cauzei și iată că rezultatul este conform așteptărilor, este recunoscută moartea de martir a Preasfințitului Bogdanffy. Între timp s-a decis și data în care acesta va fi beatificat. Astfel, în ziua de 30 octombrie 2010, în Catedrala Romano-Catolică din Oradea va avea loc beatificarea episcopului martir Szilard Bogdanffy.

Sfinți soți în Biserica ortodoxă

Ss. Vasile și Irina din Kasino
Ss. Ciril și Maria Radonezh
Ss. Dumitru Donskoj și Eudoxia, mari principi ai Moscovei
Ss. Dumitru Zaozerskij și Maria, prinți ruși
Ss. Dovmont-Timotei și Marta din Pskov
Ss. Iustinian și Teodora, împărați
Ss. Lazăr și Milica, prinți sârbi
Ss. Milutin și Simonida, regii Serbiei
Ss. Nicolae al II-lea Romanov și Alexandra Fedorovna, țarul întregii Rusii, martiri
Ss. Ștefan cel orb și Angelina Brancovich, regii Serbiei
Ss. Ștefan Dusan și Elisabeta (Elena), împărații Serbiei și ai României
Ss. Ștefan Stiljanovic și Elisabeta (Elena), prinți sârbi
Ss. Teodosiu al II-lea și Eudoxia, împărați
Ss. Zebulon și Suzana
Ss. Simion Ștefan Nemanja și Ana-Anastazia
Ss. Gheorghe Lazarevschie și Iuliana Lazarevskaja
Ss. Vladimir și Agripina din Rzev
Ss. Sergiu și Varvara Svirskie
Ss. Gheorghe și Agafia Vsevolodovic
Ss. Vselodov și Maria Vsevolodovic, martiri
Ss. Mstislav și Cristina Vsevolodovic, martiri

Soți sfinți în Biserica Catolică

Ss. Abraham și Sara
Ss. Iosif și Maria
Ss. Iacob și Rahela
Ss. Zaharia și Elisabeta
Ss. Ioachim și Ana
Ss. Cleofa și Maria
Ss. Zaheu și Veronica
Ss. Aquila și Priscilla, martiri
Ss. Adronic și Giunia, martiri
Ss. Filimon și Appia, martiri
Ss. Dionis Areopagitul și Damaride
Ss. Valriu și Cecilia, martiri
Ss. Crisantu și Daria, martiri
Ss. Marius și Marta, martiri
Ss. Abacus și Audiface
Ss. Espero și Zoe, martiri
Ss. Ciriacus și Teodulo
Ss. Iulian și Basilissa, martiri
Ss. Mauro și Beneria, martiri
Ss. Timotei și Maura, martiri
Ss. Galazione și Episteme, martiri
Ss. Andronic și Anastazia
Ss. Eustachio Placido și Teopista, martiri
Ss. Teopisto și Agapio
Ss. Anastasio și Teopista, martiri
Ss. Flavian și Dafrosa, martiri
Ss. Aureliu și Natalia, martiri
Ss. Felice și Liliosa, martiri
Ss. Claudiu și Prepedigna, martiri
Ss. Saverian și Aquila, martiri
Ss. Montano și Maxima, martiri
Ss. Vitale și Valeria, martiri
Ss. Caterviu și Severina, martiri
Ss. Paul și Tatta, martiri
Ss. Areta și soția, martiri
Ss. Marcelin și Mannea, martiri
Ss. terențiu și Neonilla, martiri
Ss. Grigore de Nissa și Teosebia,
Ss. Vasile și Emmelia, martiri
Ss. Tiridate al III-lea și Askhen, regii Armeniei
Ss. Marcian și Pulheria, împărații Orientului
Ss. Adabaldo și Rictrude
Ss. Grigore și Nonna
Ss. Rolando și Alda
Ss. Adalbert și Regina
Ss. Henric al II-lea și Cunegunda, împărați
Ss. Edwin și Edelberga, regi de Northumbria
Ss. Etelbert și Berta, regele Kentului
Ss. Pipin de Landen și Ida
Ss. Leopold al III-lea și Agneza de Austria
Ss. Gwynllyw și Gladys, regi de Galles
Ss. Xenofont și Maria
Ss. Carol cel Mare și Fericita Hildegarda
Ss. Șetfan al Ungariei și Fericita Gisella
Ss. Paulin de Nolla și Fericita Tereza
Ss. Ferdinand al III-lea și Fericita Beatrix de Suabia, regi de Castilia și Leon
Ss. Isidor Agricutorul lui Fericita Maria Toribia
Ss. Eleazar și Fericita Delfina
Fericitul Ludovic al IV-lea de Turingia și Sf. Elisabeta a Ungariei
Fericiții Lucchese și Buonadonna, primii terțiari franciscani
Fericiții Manuel Rodriguez de Moura și soția, martiri brazilieni
Fericiții Alois Beltrame Quattrocchi și Maria Corsini
Fericiții Alois Martin și Zelia Guerin
Fericiții Ludovic și Lucia Yachiki, martiri
Fericiții Simon și Magdalena Kiyota Bokusai, martiri japonezi
Fericiții Toma și Maria Gengoro, martiri japonezi
Fericiții Anton și Magdalena Sanga, martiri japonezi
Fericiții Anton și Maria, martiri japonezi
Fericiții Paul și Tecla Nagaishi, martiri japonezi
Fericiții Paul și Maria Tanaka, martiri japonezi
Fericiții Dominic și Calara Yamada, martiri japonezi
Fericiții Andrei și Maria Murayama Tokuan, martiri japonezi
Fericiții Cosma și Agneza Takeya Sozaburo, martiri japonezi
Fericiții Ioan și Maria Yoshida Shoun, martiri japonezi
Fericiții Gheorghe și Isabela Fernandes, martiri japonezi
Fericiții Petru și Susanna Araki Chobyoe, martiri japonezi
Fericiții Ioan și Ecaterina Tanaka, martiri japonezi
Fericiții Ioan și Monica Onizuka Naizen, martiri japonezi
Fericiții Ioan și Tecla Hashimoto, martiri japonezi
Fericiții Ioan și Magdalena Minami Gorozaemon, martiri japonezi
Fericiții Simon și Agneza Takeda Gohyoe, martiri japonezi
Fericiții Gaspar și Ursula Nishi Genka, martiri japonezi
Fericiții Adrian și Ioana Takahashi Mondo, martiri japonezi
Fericiții Leon și Marta Hayashida Sukeemon, martiri japonezi
Fericiții Magalena și Didah
Fericiții Genya Ogasawara Yosabura și Luiza Ogasawara Miya, martiri japonezi
Slujitorii lui Dumnezeu Alfons Sanchez și Tereza Martins
Slujitorii lui Dumnezeu Carol Tancredi Falletti și IUlia Colbert, marchizi de Barolo
Slujitorii lui Dumnezeu Ioan Gheddo și Roza Franzi
Slujitorii lui Dumnezeu Ulisse Amendolagine și Lelia Cossidente
Slujitorii lui Dumnezeu Marcel Inguscio și Ana Maria Ritter
Slujitorii lui Dumnezeu Septimiu Manelli și Licia Gualandris
Slujitorii lui Dumnezeu Eugeniu Balmori Martinez și Maria Francisca Cinta Sarrelangue
Slujitorii lui Dumnezeu Aristides Calvani Silvia și Adela Rina Abbo Fontana
Slujitorii lui Dumnezeu Edmond Michelet și Maria Vialle
Slujitorii lui Dumnezeu Georges-Philias Vanier și Pauline Archer Vanier
Slujitorii lui Dumnezeu Louis Wandete și Valerie Ama
Slujitorii lui Dumnezeu Tomas Elvira și Paquita Dominguez
Slujitorii lui Dumnezeu Manuel Casesnoves Soler și Adela Soldevila Galiana
Slujitorii lui Dumnezeu Placid Armengol Ceranova și Emilia Serra Saura, martiri spanioli
Slujitorii lui Dumnezeu Jose Carne Moreno și Maria Dolores Gomez Plaza, martiri spanioli
Slujitorii lui Dumnezeu Gabino Diaz-Toledo Martin Macho și Maria paz Pasquala Merchan Gouvert, martiri spanioli
Slujitorii lui Dumnezeu Jozef și Wictoria Ulma, martiri polonezi
Slujitorii lui Dumnezeu Anatolii Hurula și Irina Durbak, martiri ucraineni
Slujitorii lui Dumnezeu Teodor și Olha Nimylovych, martiri ucraineni
Fericitul Carol I de Augsburg și Slujitoarea lui Dumnezeu Zita Borbone-Parma, împărați
Fericiții Bartolo Longo și Mariana Farnararo de Fusco Longo
Slujitorii lui Dumnezeu Joao și Maria Monteiro da Fonseca, martiri kenioți
Slujitorii lui Dumnezeu Manuel de Carvalhaes și Maria Soares
Slujitorii lui Dumnezeu Bartolomeu și Francisca Veloso
Slujitorii lui Dumnezeu Toma și Maria Antunez
Slujitorii lui Dumnezeu Joao Barbosa și Ecaterina Amorim
Slujitorii lui Dumnezeu Simao Gonzalez și Margareta d'Oliveira
Slujitorii lui Dumnezeu Blaziu Barreiros și Beatrix Lopez
Slujitorii lui Dumnezeu Anton Machado și Ana Lopez
Slujitorii lui Dumnezeu Manuel Machado și Eufrasia Pereira
Slujitorii lui Dumnezeu Luis Coelho și Violante da Silva
Slujitorii lui Dumnezeu Petru de Costa și Aleixia Luis
Slujitorii lui Dumnezeu Diogo Vaz Begrao și Esperanța Moutinha
Slujitorii lui Dumnezeu Nicolau și Joanna
Slujitorii lui Dumnezeu Matias Gomez și Francisca Vaz
Slujitorii lui Dumnezeu Francisco Dias și isabel dos Santos
Slujitorii lui Dumnezeu Figlio di Domina Mendez și Maria Alvarez
Slujitorii lui Dumnezeu Martinez Borges și Isabel Mendez
Slujitorii lui Dumnezeu Luis Nunez și Maria da Oliveira
Slujitorii lui Dumnezeu Joao Nunez Carao și Brigata de Sa
Slujitorii lui Dumnezeu Francisco Dias și soția
...

Sfinți adolescenti și tineri (14-24 ani)

Sfinți adolescenți și tineri, 14-24 ani (35 fete și 57 băieți)

Fericitul Adiliu Daronch - ministrant martir, 15 ani
Sf. Agata, fecioară și martiră, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Albert Michelotti, focolarin, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Aldo Blundo, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Aldo Marcozzi, 14 ani
Fericitul Andrei din phu Yen, catehet martir, 18 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Angelino Cuccuru, soldat, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Angelo Bonetta, 14 ani
Fericita Antonia Mesina, martira castității, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Anton Pisano, novice mercedar, 20 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Arcangela Filippelli, martira castității, 16 ani
Fericitul Bartolomeu Blanco Marquez, martir, 21 ani
Venerabilul Bruno Marchesini, seminarist, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Carlo Grisolia, focolarin, 19 ani
Fericita Carolina Kozka, martira castității, 17 ani
Fericita Ecaterina Tekakwitha, 24 ani
Venerabila Cecilia Eusepi, terțiară servită, 18 ani
Fericita Clara Luce Badano, focolarină, 18 ani
Sf. Clelia Barbieri, fondatoare, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Coleta Menendez de la Torre, martira castității, 21 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Concetta Lombardo, martira castității, 24 ani
Fericitul Czeslaw Jozwiak, martir, 22 ani
Fericitul David (Daudi) Okelo, catehet martir, 16 ani
Sf. Devota, fecioară și martiră, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Dino Zambra, laic, 21 ani
Venerabilul Dominic Blasucci, seminarist redemptorist, 20 ani
Sf. Dominic Savio, 14 ani
Sf. Eduard al II-lea de Anglia, rege martir, 17 ani
Fericitul Eduard Kazmierski, martir, 22 ani
Fericitul Eduard Klinik, martir, 22 ani
Venerabilul Egidiu Bullesi, terțiar franciscan, 22 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Elide Rosella, martira castității, 24 ani
Sf. Elisabeta din Ungaria, 24 ani
Fericitul Filip Hernandez Martinez, salezian, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Fernanda Paola Lorenzoni, terțiară servită, 23 ani
Fericitul Francisco de Paula Castello y Aleu, martir, 22 ani
Fericitul Francisc Kesi, martir, 21 ani
Venerabilul Francisc Maria Castelli, seminarist barnabit, 19 ani
Sf. Emeric din Ungaria, prinț, 24 ani
Slujitorul lui Dumnezeu faustin Perez Manglano, 16 ani
Fericitul Francisc Maqueda Lopez, seminarist martir, 21 ani
Sf. Gabriel al Îndureratei, novice pasionist, 23 ani
Venerabilul Galileo Nicolini, novice pasionist, 14 ani
Sf. Gheorghe, soldat martir, 20 ani
Sf. Iulia, fecioară martiră
Slujitorul lui Dumnezeu Ghedeon Corra, martir, 24 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Gino Pistoni, martir, 20 ani
Sf. Ioan d'Arc, eroină franceză, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Ieronim Tiraboschi, novice camilian, 19 ani
Fericitul Iosif Casas Ros, seminarist martir, 20 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Iosif Fanin, martir, 24 ani
Fericitul Grimoald al Purificării, novice pasionist, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Irina Stefani, soră, 19 ani
Fericitul Isidor Bakanja, catehet martir
Fericitul Jaime Ortiz Alzueta, salezian, 23 ani
Fericitul Jarogniew Wojciechowski, martir, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Lorena d'Alessandro, 16 ani
Sf. Alois Gonzaga, novice iezuit, 23 ani
Fericitul Iosif Sanchez del Rio, martir, 14 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Alois Lo Verde, seminarist franciscan conventual, 21 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Alois Rainieri, seminarist barnabit, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Luigia Mazzotta, 21 ani
Sf. Magdalena nagasaki, terțiară augustiniană, 23 ani
Venerabilul Maggiorino Vigolungo, aspirant paulin, 14 ani
Fericitul Marcel callo, martir, 22 ani
Fericita Maria Antonia Bandres y Elosegui, soră, 20 ani
Fericita Maria Celia a Prezentării, clarisă, 19 ani
Venerabila Maria Cristina de Savoia, regină, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Orsola Bussone, focolarină, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Marius Iosif Restivo, scout, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Marta Obregon Rodriguez, martira castității, 22 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Nicolae d'Onofrio, seminarist camilian, 21 ani
Fericitul Nunzio Sulprizio, muncitor, 19 ani
Fericita Panacea de Muzzi, fecioară și martiră, 15 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Paola Renata Carboni, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Petru Barbaric, novice iezuit, 22 ani
Fericitul Petru Calungsod, catehet martir, 18 ani
Fericitul Peirgiorgio Frassati, terțiar dominican, 24 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Rahela Ambrosini, 15 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Rolando Rivi, seminarist, 14 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Salvo d'Aquisto, polițai, 22 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Santa Scorese, martira castității, 23 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Santina Campana, 19 ani
Sf. Stanislau Kostka, novice iezuit, 18 ani
Fericita Tereza Bracco, martira castității, 20 ani
Sf. Tereza a Pruncului Isus, carmelitană, 24 ani
Sf. Tereza a lui Isus din Anzi, carmelitană, 19 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Teresio Olivelli, martir, 19 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal, martira castității, 23 ani
Fericitul Zacarias Abaudia Buesa, salezian, 22 ani
Fericitul Zeferin Namuncura, aspirant salezian, 18 ani

Sf. Copii

În continuare vă voi prezenta sfinții copii, adolescenți și tineri din Biserica Catolică. Sunt mulți, nu vă speriați, ci lăudați-L pe Domnul, propuneți-i de model copiilor și imitați-i.
Sfinți copii - vârsta 0-13 ani (16 fete și 34 de băieți, fără a-i număra pe Pruncii Nevinovați)
Sf. Agneza - fecioară și martiră
Venerabila Agneza din bavaria - prințesă, 7 ani
Fericita Albertina Berkenbrock, eroina castității, 12 ani
Fericitul Andrei din Rinn, martir, 2 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Anfrosina Berardi, 12 ani
Venerabila Antonietta (Nennolina) Meo, 6 ani
Sf. Cristofor della Guardia, 4 ani
Sfinții Cristofor, Anton și Ioan, protomartiri americani, 12 ani
Sf. Dominic del Val, martir, 7 ani
Fericitul Francisc Marto, vizionar la Fatima, 10 ani
Slujitorii lui Dumnezeu Cei șase frați Ulma, copii polonezi, martiri împreună cu părinții
Fericita Iacinta Marto, vizionară de la Fatima, 9 ani
Fericitul Jildo Irwa, catehet martir, 13 ani
Fericitul Ioan Costa, martir, 12 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Iosif Ottone, 12 ani
Fericitul Gulielm din Norwich, martir, 12 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Guido din Fontgalland, 11 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Augustin Maria Bruni, 7 ani
Fericita Imelda Lambertini, dominicană, 13 ani
Sf. Prunci Nevinovați, 0-3 ani
Fericita Laura Vicuna, 12 ani
Fericitul Laurențiu Sossio da Marostica, martir, 5 ani
Sfinții Lucia Wang Cheng, Maria Fan Kun, Maria Qi Yu și Maria Zheng Xu, copile martire din China
Venerabila Mari Carmen Gonzales Valerio, 9 ani
Sf. Maria Goretti, martira castității, 11 ani
Slujitoarea lui Dumnezeu Maria Vieira da Silva, martira castității, 13 ani
Sf. Pancrațiu, martir, 13 ani
Sf. Petru Yu Tae-Ch'ol, martir coreean, 13 ani
Sf. Richard din Pontos, martir
Fericitul Rudolf din Berna, martir
Slujitorul lui Dumnezeu Silviu Dissegna, 12 ani
Fericitul Simon din Trento, martir
Sf. Tarciziu, martir
Fericita Tereza a lui Isus, 5 ani
Sf. Toma Cesaki, Anton din Nagasaki și Ludovic Ibarki, copii japonezi martiri
Sf. Ugo din Lincoln, martir, 11 ani
Slujitorul lui Dumnezeu Ulderic Sarti, 12 ani
Sf. Vito, martir, 13 ani

De ce sunt atât de răspândite iconițele și imaginile sacre? Când au început să fie folosite?

Iată un mic instrument care va putea să vă ajute! Încercați să cumpărați o imagine sau o pictură a Domnului nostru Isus Cristos și nu vă mulțumiți săo purtați la inimă, fără a o privi niciodată, dar folosiți-o pentru a conversa cu El. Așa scria în anul 1566 Sf. Tereza de Avila despre răspândirea imaginilor sacre. A întări și susține credința credincioșilor a fost prima intenție a iconițelor religioase, destinate tocmai funcțiunii divulgative a devoțiunilor și cu scopul imediat al educației morale, catehetice, de reculegere și reflecție personală.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în mănăstiri, începe răspândirea acestor imagini cu mici picturi pe pergament, dar adevărata răspândire a iconițelor are loc în abațiile din Cluny, Citeaux și Clairvaux unde, cu noua tehnică a xilografiei, se repropuneau unele subiecte luate din miniaturile care înfrumusețau Liturghierele și Breviarele. În Germania între secolele XV-XVI se ocupă cu succes inciziunii artiști ca Durer, Cranach și Altdorfer, iar conventele din Svevia și Bavaria se specializează în iconițe devoționale care, după Conciliul din Trento vor avea un avânt puternic.

În afară de xilografie, se dezvoltă inciziunea pe aramă și acvaforte; centrul mai mare de activitate este regiunea Flandrei. Mari familii de incizori contribuie la o răspândire capilară a iconițelor, uneori cu adăugarea unei rugăciuni. Tot din această perioadă datează nașterea așa numitelor canivet, adică a iconițelor obținute prin tăierea și găurirea hârtiei cu motive geometrice și florale, care țin locul ramei figurii lipite în centru.

În Italia producerea iconițelor va începe târziu și într-un ton minor în comparație cu restul Europei. În primele decenii ale secolului al XVIII-lea începe la Bassano del Grappa o importantă producție de mici imagini religioase, tipărite pe foi mari de tăiat, în vreme în în Italia meridională, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, artizani, numiți tipăresc-sfinți, produc iconițe mai ales la Napooli și Palermo. Suporturile erau făcute din hârtie, mătase, pânză, pastă de pâine, frunze uscate. Erau reprezentați Maica Domnului, Isus, îngerii și sfinții, crucea, santuarele și altarele. Pe verso se scriau la mână sau erau tipărite dedicații și rugăciuni cu respectva dată li loc. La sfârșitul secolului al XVIII-lea iconița, dintr-un obiect exclusiv de devoțiune, devine augur, premiu sau anunțarea unor festivități religioase, asumând astfel un rol social; Într-adevăr, este un adevărat document ca mărturie a unui eveniment strict privat, pentru a aminti rudelor și prietenilor un botez, prima sfântă împărtășanie sau mirul, până la înmormântarea unei persoane dragi. În acest caz iconița era numită luttino. Mai erau folosite și pentru hirotonirile preoțești și profesiunile religioase.

În secolul al XIX-lea impulsul definitiv pentru răspândirea în masă a iconițelor este dată de folosirea litografiei, care permite realizarea unor opere de calitate, dar producția artistică cea mai frumoasă și semnificativă o vom avea spre jumătatea secolului XIX cu iconițele în dantelă traforată sau a teatrino. Apar apoi iconițe pline de ghirlande, simboluri, panglici și rugăciuni miniate în culori, fără îndoială excesive, dar foarte frumoase de privit.

Mai târziu, în perioada industrială, spre a doua parte a secolului al XIX-lea, se dezvoltă tehnica fotografiei și, pe lângă amintirile cu dantelă produse până la începutul secolului al XX-lea, apar iconițe mai economice tipărite pe carton. În perioada cuprinsă între cel două războie mondiale calitatea se înrăutățește foarte mult; tirajele sunt mai comerciale, liniile mai esențiale.

De ce bisericile sunt dedicate sfinților? Nu riscăm să fim definiți idolatrii?

Dacă ne oprim în fața vreunei biserici chiar și numai construită în secolul al XIX-lea, ne vom da seama că deasupra ușilor principale stă scris mare: D.O.M, urmat de un et și de numele unui sfânt sau a Maicii Domnului, scrise în limba latină, la dativ, pentru cine a studiat această limbă. Sigla D.O.M. înseamnă: Dumnezeului Optim Maxim și... . În locul punctelor se pune numele sfinților indicați pe fațadă. Fiecare biserică, deci, este totdeauna dedicată lui Dumnezeu Tatăl, și Lui îi este asociat un sfânt sau Maica Domnului.

De ce bisericile sunt dedicate lui Dumnezeu și sfinților Lui? În primele veacuri creștinii nu aveau lăcașuri de cult - biserici - așa cum le vedem noi astăzi. Pentru frângerea pâinii și pentru răgăciunea comună, creștinii au început să se adune în casele - în latină domus - unora dintre ei, încăpătoare suficient pentru a găzdui ecclesia, adică comunitatea care se simțea convocată pentru a-l lăuda împreună pe Domnul. Fiecare casă în antichitate avea un titulus, adică numele proprietarului: era, într-un anumit sens, rolul pe care îl au astăzi numele străzilor și numerele civice în orașe.

Nu după mult timp unele domus au fost destinat exclusiv vieții comunității și rugăciunii, dar a rămas, în mod evident obișnuința, dacă nu chiar necesitatea titlului. Aceste domus nu mai erau în proprietatea unei singure persoane, ci a comunității, erau domus ecclesiae, domus plebs Dei: case ale Bisericii, ale poporului lui Dumnezeu. A fost, deci, spontan, să fie puse sub titlul unui sfânt, a unei persoane care deja trăia cu Dumnezeu și care, deseori (să ne gândim la martiri) era îngropată aproape de acel domus sau chiar în interiorul lui: este trecerea de la domus la basilici de care este bogată toată Roma.

Dedicarea bisericii unui sfânt exprima și valoarea, dragă Sf. Paul și primilor creștini, a comuniunii. Toți credincioșii în Cristos formează un singur trup, atât noi cei care suntem pe drum cât și cei care ne-au precedat deja. Fiecare biserică ne amintește că este casa lui Dumnezeu și casa noastră, și acel sfânt căruia îi dedicăm biserica ne face să ne gândim că nu ne aflăm singuri în drum spre Dumnezeu, că suntem cu toții uniți de legătura dragostei.

Ce este MARTYROLOGIUM ROMANUM

Martyrologiul nu este o listă ca celelalte, ci este o carte liturgică. Și cum face, concret, o comunitate să celebreze sfinții unei anumite zile? Așa cum în antichitate călugării, în timpul orei prime, cântau în cor elogiul sfinților zilei, la fel Martyrologiul Roman devine o ocazie pentru a face acest aspect mai vizibil în riturile noastre.

Biserica - spune liturgistul Silvano Maggiani - a simțit totdeauna nevoia de a face să se vadă prezența sfinților în mijlocul nostru. Din punct de vedere istoric a făcut acest lucru prin evocare: proclamând o serie de nume (deci, cu ajutorul cuvântului), se face vie perceperea așa numitului communio sanctorum. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, în rugăciunea euharistică, cu o listă de nume, prin natura înseși a lucrurilor, limitată. De aici, în ambient monastic a apărut obiceiul de a cânta Martyrologiul, tocmai cu această logică.

Dar astăzi? Mai are sens să-i amintim pe toți sfinții? Poate să aibă sens într-o perspectivă pe care aș numi-o estetică - răspunde S. Maggiani -: a aminti sfinții unei anumite zile ne ajută să vedem cum a fost trăită într-adevăr Evanghelia în cadrul istoriei. Această arătare este importantă. Să ne gândim la ce anume a reprezentat Jubileul comemorării de la Collosseum a martirilor din secolul al XX-lea. A fost vorba de un gest liturgic care ne-a permis să vedem un aspect al secolului până în acel moment nefiind pus în evidență în nici un fel.

Martyrologiul Roman, ediția 2001 prezintă 6538 voci, chiar dacă numărul sfinților și al fericiților este mai mare (9900) pentru că deseori, pe lângă un nume, mai există un număr de ... însoțitori. Și, lună după lună, cu noile canonizări și beatificări în program, este tot mai incomplet. Dar în orice caz, la aproape jumătate de secol de la publicarea lui în anul 1956, a precedentei ediții, noul volum care adună numele tuturor celor pentru care Biserica a recunoscut cultul arată culmea unei munci pe cât de mare pe atât de prețioase.

Noul Martyrologiu Roman, ediția 2001 a fost primul editat după Conciliul al II-lea din Vatican. Numai pentru a da o idee de efortulcerut, ajunge să amintim că munca de revizuire a început în anul 1966, cu obiectivul de a păstra și, în același timp, a renova memoria în fiecare zi a sfințeniei Bisericii. Ar fi necesar să se parcurgă istoria listelor care inițial, în Bisericile particulare, conțineau numele martirilor morți în acea Biserică, dar și numele bărbaților și femeilor morți în alte locuri și al căror martiriu a avut o mare rezonanță, astfel că erau amintiți și în alte Biserici.

De la multele martirologii s-a ajuns la cel unic, în care găsesc loc toți sfinții și fericiții recunoscuți ca atare de către autoritatea Bisericii Catolice: primul coboară până în secolul al XVI-lea și a fost opera cardinalului Cesare Baronio, și a fost aprobată în anul 1586 de către papa Grigore al XIII-lea. De atunci a fost revizuită de zeci de ori, și fără grijă, nici spirit critic, care au sfâârșit prin a multiplica erorile în loc să le reducă. În comparație cu ultimul, care, așa cum s-a spus a fost publicat în anul 1956, au fost eliminate din listă numele acelor sfinți, martiri sau fericiți pentru a căror existență nu există dovezi istorice suficient de fondate. Pentru a avea o listă completă a acestor nume va trebui să așteptăm publicarea Apendicelui, dar, de exemplu, se poate deja spune că în noul martyrologiu, în timp ce îl găsim pe Sf. Gheorghe care a învins balaurul și pe Sf. Cristofor, au fost șterse numele Sf. Filomena și a Sf. Uria, sfântă victimă a sfântului rege David. Și nu se poate exclude ca ulterioare cercetări științifice să necesite alte corecturi în edițiile viitoare. Astfel că, în anul 2004 Martyrologiul Roman a fost publicat într-o nouă ediție revăzută și actualizată.