GÂND LA 14 FEBRUARIE 2025

«TE-AM PUS CA LUMINĂ A NEAMURILOR, CA SĂ DUCI MÂNTUIREA PÂNĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI»". Auzind aceasta, păgânii s-au bucurat şi au glorificat cuvântul Domnului, iar cei care fuseseră hotărâţi pentru viaţa veşnică au crezut. Cuvântul Domnului s-a răspândit prin tot ţinutul (Fap 13, 47-49).

Lumină eu? Da, tu! Pentru că orice început al meu își are începutul acolo. 

Nu ai citit ce-am făcut în prima dimineață, dis de dimineață? Citește: „La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi” (Gen 1, 1-5).

Orice început, părinte, frate și soră, trebuie să aibă înaintea lui lumina. De altfel, ce-i de mirare? Care e primul lucru pe care-l faci când te trezești? Deschizi ochii (chiar dacă mai greu!), ca să vezi lumina! 

Care e al doilea lucru? Aprinzi lumina de la bec!, poate dai drumul la televizor, nu numai să asculți ceva, ci ca să fie și mai mare lumină în casă? 

Care e al treilea lucru pe care-l faci? Începi să faci lumină în capul tău neorânduit și pustiu, și încă în întuneric, și te gândești cum și ce trebuie să faci în acea zi! Ieși afară și, după ce ai descuiat mașina, după ce ai răsucit cheia în contact, primul lucru pe care-l faci e să aprinzi lumina de la faruri. Și tot așa, cât e ziua de lungă, ești lumină, mergi în lumină, faci lumină în viața celor pe care-i întâlnești, și te rogi ca lumina semănată de-a lungul întregii zile să nu se stingă nici din viața ta, nici în cea a semenilor tăi. 

Care e cel din urmă lucru al zilei? Stingi lumina materială, și o aprinzi pe cea veșnică, ca îngerii să te poată veghea în odihna nopții, legănându-te în fața Oștirilor cerești. 

Cum își însemnează lumea eroii? Așezându-le pe cap o coroană de lauri verzi! Cum își însemnează Biserica sfinții? Punând în spatele capului lor o aureolă, adică un nimb de lumină. Așa îi recunoaștem pe sfinții noștri, lumini spre luminarea neamurilor, până la sfârșitul veacurilor. 

Lumină vor fi pentru tine, astăzi, Sfinții Ciril, Metodiu, Valentin, fiecare în felul său! Iar tu, nimic altceva decât lumină, în felul tău, original nu fotocopie, nici ciornă a ta. Prezintă-te așa cum ești astăzi, și nu ciorna visurilor tale ireale. Năzuiește să fii o lumină mai strălucitoare, și roagă-l pe Domnul să-ți fie energie. 

Fii ceea ce te-am pus să fii (Eu, nu tu!): LUMINĂ, MIEL, PACE

Pentru azi ajunge dacă vei reuși să fii LUMINĂ DIN LUMINĂ. 

Vrei să contempli un chip devenit LUMINĂ? Privește-l pe Fericitul Vladimir Ghica. Poate îți dorești și tu să devii ca el. Și roagă-l, pentru că sigur va mijloci pentru tine Lumina fără de-nserare.

Nu arunc nimic, Isuse!

GÂND LA 9 FEBRUARIE 2025

EVANGHELIA

Părăsind toate, l-au urmat pe el.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 5,1-11

În acel timp, pe când mulţimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, 2 a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâţi din ele, spălau năvoadele. 3 Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la mal. Aşezându-se, învăţa mulţimile din barcă. 4 Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: "ÎNAINTEAZĂ ÎN LARG ŞI ARUNCAŢI-VĂ NĂVOADELE PENTRU PESCUIT!" 5 RĂSPUNZÂND, SIMON I-A SPUS: "ÎNVĂŢĂTORULE, TOATĂ NOAPTEA NE-AM CHINUIT, DAR NU AM PRINS NIMIC. ÎNSĂ LA CUVÂNTUL TĂU, VOI ARUNCA NĂVOADELE". 6 Şi, făcând aceasta, au prins aşa o mare mulţime de peşti încât li se rupeau năvoadele. 7 Atunci au făcut semne însoţitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit şi au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. 8 Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: "Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!" 9 Pentru că îl cuprinsese teama pe el şi pe toţi care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, 10 la fel şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoţitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: "Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!" 11 După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Nă!, nu le arunc!. Chiar mă iei de fraier! Eu până nu văd, nu cred! Trebuie eu mai întâi să înțeleg, și să te cercetez, ca să nu mă înșeli! Adică ești tu mai deștept decât mine, eu, pescar experimentat? Poți să spui de câte ori vrei, că n-o să mă las înșelat. Să râdă după aia lumea de mine? 

Petru, fii serios! Aruncă odată năvodul ăla! Nu fii îndărătnic! Aruncă pe cuvântul meu, și-o să vezi că vei prinde pește pentru tot satul. Dar nu fă cum ai făcut astă noapte, ci aruncă-le departe, în larg, până o să s-agațe-n Rai. Acolo-s peștii buni. Aici, la mal, unde încercai tu să pescuiești, n-o să prinzi nici un păcătos de pește, numa slăbături și broaște râioase o să prinzi. Aruncă mai întâi, și-apoi vei vedea cum Raiui plin de pește bun. În largul Raiului, Petre să arunci, lângă buricul tău, centrul lumii n-o să găsești decât rapăn și mizerie.  

Iertare, Doamne, că-s atât de căpos. Nu înțelegeam! Dar acu m-ai convins, și-o să arunc năvoadele toate, nu numa până-n Rai, ci chiar și-n Purgator, să scot și de-acolo niște pește care-așteaptă. Să vii să mă ajuți, și să te minunezi cu mine! 

La cuvântul tău, Doamne, năvoadele lumii se umplu. La cuvântul nostru numa buruieni și apă acră-n năvod.   

Să trecem pe țărmul celălalt!

GÂND LA 1 FEBRUARIE 2025

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41

În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: "Să trecem pe ţărmul celălalt!" Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: "Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?" Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: "Potoleşte-te! Taci!" Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. Atunci le-a spus: "De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?" Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: "Cine este oare acesta că şi vântul şi marea îl ascultă?"

Să trecem pe țărmul celălalt! 

1) Evanghelia de azi ne invită să ne convertim. Să trecem încă odată de pe țărmul nostru pe cel al Domnului și al fratelui nostru. De câte ori , lăsându-ne furați de această lume, preferăm să ne așezăm pe țărmurile vieții noastre, ucigând visele și dorințele noastre cele mai profunde, și lăsând garda jos, nu mai îndrăznim să privim spre celălalt țărm, unde Cristos ne așteaptă! 

Să trecem pe țărm celălalt! 

2) Evanghelia ne invită la curaj. Țărmul nostru mai poate indica ca suntem aproape de convertire, dar pe ultima sută de metri ne speriem și renunțăm să facem pasul decisiv, ca un atlet care, din cauza fricii sau epuizării se oprește și renunță cu câțiva metri înainte să atingă linia finală. Ne așezăm și spunem: „Oricum strugurii sunt acri”. „Nu merită să mă întind”, ori „merge și-așa”. 

Nu mai merge și-așa. Nu mai trebuie să meargă și-așa! Ce ne lipsește? Speranța supranaturală, altoită pe Cristos. Suntem pelerini ai speranței, chiriași pe acest țărm, cetățeni ai celuilalt. Să trecem grabnic pe țărmul celălalt. 

Să trecem pe țărmul celălalt!

3) Fragmentul evanghelic mai poate indica invitația de a face un salt de calitate, trecând de pe țărmul bun pe care suntem spre unul și mai bun. Să nu ne mulțumim cu prazul și roșcovele de pe acest țărm, ci să năzuim spre masa bogată, întinsă pe celălalt țărm de Bunul Dumnezeu. Curaj, eu am învins lumea!