Sfânta Fecioară Maria, femeie a primului pas

Trebuie să-i întreb pe specialiști. Nu reușesc să-mi explic de acel acel cuvânt din textul grecesc, care mie m-i se pare atât de dens în aluzii, nu a trecut și în traducerea italiană a Bibliei.

Mă explic. Atunci când, în primul capitol al evangheliei lui, Luca afirmă că, plecând îngerul, Maria a plecat în călătorie spre munte și a ajuns în grabă în cetatea lui Iuda, în textul original, după cuvântul Maria, există un participiu: anastasa.

Literal nseamnă: ridicându-se. Și ar putea să fie o alocuțiune stereotipă: unul din acei termeni repetitivi care, în discursurile noastre fac de legătură între două povestiri. Dacă ar fi așa, dată fiind nesemnificativitatea lui expresivă, omisiunea din textul italian s-ar justifica pe deplin.

Dar, dacă privim mai bine, cuvântul anastasa are aceeași rădăcină a substantivului anastasis, clasicul termen care indică evenimentul central al credinței noastre, adică învierea Domnului nostru Isus Cristos. Astfel că, ar putea fi foarte ușor să fie tradus prin înviată.

Și atunci, ținând cont că Luca recitește copilăria lui Isus în lumina evenimentelor pascale, este în afara logicii să suspectăm că termenul anastasa ar fi ceva mai mult decât un stereotip inexpresiv? Este riscant să ne gândim că ar vrea să facă aluzie la Maria ca simbol al Bisericii înviate care, în grabă, se mișcă pentru a duce vestea cea bună lumii întregi? Este un pic cam mult să afirmăm că sub acel cuvânt s-ar condensa sarcina misionară a Bisericii care, după învierea Domnului, are datoria de a-l duce în sânul ei pe Isus Cristos pentru a-l oferi altora, așa cum a făcut Maria cu Elisabeta?

O concluzie, oricum, mi se pare evidentă: că, deși dacă cuvântul anastasa nu are acea pregnanță teologică despre care am vorbit, subliniază totuși cel puțin un lucru: hotărârea Mariei.

Este ea cea care decide să se miște prima: nu este solicitată de nimeni. Este ea cea care inventează această călătorie: nu primește sugestii din exterior. Este ea cea care decide să facă primul pas: nu așteaptă ca să fie alții cei care să i-a inițiativa.

Din vestea foarte discretă a îngerului a perceput că ruda ei trebuia să se găsească în dificultăți serioase. De aceea, fără a mai întârzia, și fără să se întrebe dacă îi revenea sau nu ei să înceapă această acțiune, îi face imediat bagajul și pleacă! Urcă pe munții Iudeii „în grabă”. Sau, așa cum traduce cineva, „preocupată”.

Avem toate elementele pentru a citi, prin aceste rapide spirale verbale, stilul întreprinzător al Mariei. Fără a invada spațiul altora. Stil confirmat pe de altă parte și de nunta din Cana când, după ce a intuit dificultatea mirilor, fără să fie rugată de aceștia, a jucat prima carte și a dat șah mat regelui.

Avea mare dreptate Dante Alighieri atunci când afirma că bunătatea Mariei nu-i ajută numai pe cei care aleargă la ea, dar în mod liber pe mulți alții ajută.

Sfântă Fecioară Marie, femeie a primului pas, ministră preadulce a harului prevenitor al lui Dumnezeu, „ridică-te” încă odată „în grabă”, și vino să ne ajuți înainte să fie prea târziu. Avem nevoie de tine. Nu aștepta implorarea noastră. Anticipă orice geamăt al nostru care-ți cere ajutorul. Ia-ți dreptul de precedență asupra tuturor inițiativelor noastre.

Atunci când păcatul ne apasă și ne paralizează viața, nu aștepta părerea noastră de rău pentru păcatele noastre. Anticipă strigătul nostru de ajutor. Aleargă imediat spre noi și organizează speranța în jurul relelor noastre. Dacă nu ne vei aprinde imediat vom fi incapabili chiar de a ne mai părea rău. Dacă tu nu vei face primul pas, noi vom rămâne în mocirlă. Și dacă nu vei fi tu cea care va săpa în inimile noastre cisterne de nostalgie, nu vom mai simți nici chiar nevoia de Dumnezeu.

Sfântă Fecioară Marie, femeie a primului pas, cine știe de câte ori, în viața ta pământească, ai umplut de mirare lumea pentru a fi știut să-i anticipezi pe toți ceilalți la întâlnirile de iertare. Cine știe cu ce solicitudine, după ce ai primit o nedreptate de la vecina de peste drum, te-ai „ridicat” prima și ai bătut la poarta ei, și ai eliberat-o de chin, și nu ai refuzat îmbrățișarea ei. Cine știe cu ce blândețe, în noaptea trădării, te-ai „ridicat” pentru a aduna în mantia ta plânsul amar al lui Petru. Cine știe cu ce inimă frântă ai ieșit din casă pentru a-l convinge pe Iuda să nu se mai spânzure: păcat că nu l-ai întâlnit. Dar putem să facem pariu că, după punerea lui Isus în mormânt, ai mers să-i tai funia și să-l pregătești pentru o înmormântare demnă.

Dăruiește-ne, te rugăm, puterea de a face primul pas de fiecare dată când trebuie de dat iertarea. Fă-ne, ca și tine, experți ai primului pas. Nu ne face să amânăm pe mâine o întâlnire de pace, pe care o putem face astăzi. Arde nehotărârile noastre. Îndepărtează-ne de perplexitățile noastre calculate. Eliberează-ne de tristețea extenuantelor noastre așteptări la infinit. Și ajută-ne pentru ca nimeni dintre noi să nu-l mai facă pe fratele său să stea și să ardă, repetând cu dispreț: îi revine lui datoria să facă primul pas!

Sfântă Fecioară Marie, femeie a primului pas, expertă ca nimeni altul în metoda preventivă, abilă în a-i preceda pe toți, rapidă în a juca anticipat în meciurile de mântuire, joacă anticipat și în inima lui Dumnezeu.

Astfel ca, atunci când vom bate la poarta cerului, și vom apărea în fața Veșnicului, să previi sentința Lui: „Ridică-te” pentru ultima dată de pe tronul măririi tale, și ne vino în întâmpinare. Ia-ne de mână, și acoperă-ne cu mantia ta. Cu o strălucire de milostivire în ochi, anticipă pentru noi verdictul lui de har. Și vom fi siguri de iertare.

Pentru că fericirea cea mai mare a lui Dumnezeu este cea de a ratifica ceea ce tu ai decis.

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian

 Din Don Tonino Bello, Maria, donna dei nostri giorni, San Paolo, Cinisello Balsamo ¹¹2011.