Trebuie să-i întreb pe specialiști.
Nu reușesc să-mi explic de acel acel cuvânt din textul grecesc, care mie m-i se
pare atât de dens în aluzii, nu a trecut și în traducerea italiană a Bibliei.
Mă explic. Atunci când, în primul
capitol al evangheliei lui, Luca afirmă că, plecând îngerul, Maria a plecat în călătorie spre munte și a
ajuns în grabă în cetatea lui Iuda, în textul original, după cuvântul Maria, există un participiu: anastasa.
Literal nseamnă: ridicându-se. Și ar
putea să fie o alocuțiune stereotipă: unul din acei termeni repetitivi care, în
discursurile noastre fac de legătură între două povestiri. Dacă ar fi așa, dată
fiind nesemnificativitatea lui expresivă, omisiunea din textul italian s-ar justifica
pe deplin.
Dar, dacă privim mai bine, cuvântul anastasa are aceeași rădăcină a
substantivului anastasis, clasicul
termen care indică evenimentul central al credinței noastre, adică învierea
Domnului nostru Isus Cristos. Astfel că, ar putea fi foarte ușor să fie tradus
prin înviată.
Și atunci, ținând cont că Luca
recitește copilăria lui Isus în lumina evenimentelor pascale, este în afara
logicii să suspectăm că termenul anastasa
ar fi ceva mai mult decât un stereotip inexpresiv? Este riscant să ne gândim că
ar vrea să facă aluzie la Maria ca simbol al Bisericii înviate care, în grabă, se mișcă pentru a duce vestea cea bună
lumii întregi? Este un pic cam mult să afirmăm că sub acel cuvânt s-ar condensa
sarcina misionară a Bisericii care, după învierea Domnului, are datoria de a-l
duce în sânul ei pe Isus Cristos pentru a-l oferi altora, așa cum a făcut Maria
cu Elisabeta?
O concluzie, oricum, mi se pare
evidentă: că, deși dacă cuvântul anastasa
nu are acea pregnanță teologică despre care am vorbit, subliniază totuși cel
puțin un lucru: hotărârea Mariei.
Este ea cea care decide să se miște
prima: nu este solicitată de nimeni. Este ea cea care inventează această
călătorie: nu primește sugestii din exterior. Este ea cea care decide să facă
primul pas: nu așteaptă ca să fie alții cei care să i-a inițiativa.
Din vestea foarte discretă a
îngerului a perceput că ruda ei trebuia să se găsească în dificultăți serioase.
De aceea, fără a mai întârzia, și fără să se întrebe dacă îi revenea sau nu ei
să înceapă această acțiune, îi face imediat bagajul și pleacă! Urcă pe munții
Iudeii „în grabă”. Sau, așa cum traduce cineva, „preocupată”.
Avem toate elementele pentru a citi,
prin aceste rapide spirale verbale, stilul întreprinzător al Mariei. Fără a
invada spațiul altora. Stil confirmat pe de altă parte și de nunta din Cana
când, după ce a intuit dificultatea mirilor, fără să fie rugată de aceștia, a
jucat prima carte și a dat șah mat regelui.
Avea mare dreptate Dante Alighieri
atunci când afirma că bunătatea Mariei nu-i ajută numai pe cei care aleargă la
ea, dar în mod liber pe mulți alții ajută.
Sfântă Fecioară Marie, femeie a
primului pas, ministră preadulce a harului prevenitor al lui Dumnezeu,
„ridică-te” încă odată „în grabă”, și vino să ne ajuți înainte să fie prea
târziu. Avem nevoie de tine. Nu aștepta implorarea noastră. Anticipă orice
geamăt al nostru care-ți cere ajutorul. Ia-ți dreptul de precedență asupra
tuturor inițiativelor noastre.
Atunci când păcatul ne apasă și ne
paralizează viața, nu aștepta părerea noastră de rău pentru păcatele noastre.
Anticipă strigătul nostru de ajutor. Aleargă imediat spre noi și organizează
speranța în jurul relelor noastre. Dacă nu ne vei aprinde imediat vom fi
incapabili chiar de a ne mai părea rău. Dacă tu nu vei face primul pas, noi vom
rămâne în mocirlă. Și dacă nu vei fi tu cea care va săpa în inimile noastre
cisterne de nostalgie, nu vom mai simți nici chiar nevoia de Dumnezeu.
Sfântă Fecioară Marie, femeie a
primului pas, cine știe de câte ori, în viața ta pământească, ai umplut de
mirare lumea pentru a fi știut să-i anticipezi pe toți ceilalți la întâlnirile
de iertare. Cine știe cu ce solicitudine, după ce ai primit o nedreptate de la
vecina de peste drum, te-ai „ridicat” prima și ai bătut la poarta ei, și ai
eliberat-o de chin, și nu ai refuzat îmbrățișarea ei. Cine știe cu ce blândețe,
în noaptea trădării, te-ai „ridicat” pentru a aduna în mantia ta plânsul amar
al lui Petru. Cine știe cu ce inimă frântă ai ieșit din casă pentru a-l
convinge pe Iuda să nu se mai spânzure: păcat că nu l-ai întâlnit. Dar putem să
facem pariu că, după punerea lui Isus în mormânt, ai mers să-i tai funia și
să-l pregătești pentru o înmormântare demnă.
Dăruiește-ne, te rugăm, puterea de a
face primul pas de fiecare dată când trebuie de dat iertarea. Fă-ne, ca și tine, experți ai primului pas.
Nu ne face să amânăm pe mâine o întâlnire de pace, pe care o putem face astăzi.
Arde nehotărârile noastre. Îndepărtează-ne de perplexitățile noastre calculate.
Eliberează-ne de tristețea extenuantelor noastre așteptări la infinit. Și
ajută-ne pentru ca nimeni dintre noi să nu-l mai facă pe fratele său să stea și
să ardă, repetând cu dispreț: îi revine lui datoria să facă primul pas!
Sfântă Fecioară Marie, femeie a
primului pas, expertă ca nimeni altul în metoda preventivă, abilă în a-i
preceda pe toți, rapidă în a juca anticipat în meciurile de mântuire, joacă
anticipat și în inima lui Dumnezeu.
Astfel ca, atunci când vom bate la
poarta cerului, și vom apărea în fața Veșnicului, să previi sentința Lui:
„Ridică-te” pentru ultima dată de pe tronul măririi tale, și ne vino în
întâmpinare. Ia-ne de mână, și acoperă-ne cu mantia ta. Cu o strălucire de
milostivire în ochi, anticipă pentru noi verdictul lui de har. Și vom fi siguri
de iertare.
Pentru că fericirea cea mai mare a
lui Dumnezeu este cea de a ratifica ceea ce tu ai decis.
Traducere: Pr. Pătrașcu Damian
Din
Don Tonino Bello, Maria, donna dei nostri giorni, San Paolo,
Cinisello Balsamo 112011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial