Dacă nu vă veți naște din nou, nu veți intra în împărăția cerurilor - Reflecție de Advent

Ne aflăm în timpul Adventului, un timp de pregătire pentru a doua venire a lui Isus Cristos și un timp de pregătire pentru nașterea lui, în noaptea binecuvântată a Crăciunului. Cu cât ne îndepărtăm de evenimentul originar al nașterii lui Cristos, mi se pare că sărbătorim mai mult o tradiție, încărcată de atâtea lucruri, luminițe, melodii atrăgătoare, decât evenimentul în sine. Chiar și lecturile biblice ni se par de acum obsolete, repetitive, și mulți spun că știu deja ce vor sărbători. Nu mai există nici o surpriză, nici o noutate. Așteptarea atât de mult predicată în acest timp a devenit un antifon uzat, oricât am dori noi să o revitalizăm. Toate acestea sunt adevărate, precum adevărat este că eu exist, că mănânc, că mă odihnesc. Adevărat este că același Cristos se naște și în acest an ca în toți cei mai bine de două mii de ani de acum încoace, și este bine așa, pentru că Isus Cristos este același IERI, ASTĂZI ȘI ÎN VEȘNICIE. El nu se poate schimba, pentru că Dumnezeu este neschimbător, veșnic, atotputernic, atotștiutor... Și atunci unde stă noutatea, surpriza acestei sărbători. Cred că noutatea trebuie să o căutăm în noi - desigur, dacă există. Dacă Cristos este același dintotdeauna, noi în schimb, nu trebuie să fim aceeași de anul trecut, de acum doi ani, de acum zece, cincisprezece ani. Noi trebuie să fim alții, mai maturi, mai plini de suflet, mai buni și mai sfinți. Această necesitate a schimbării noastre se numește CONVERTIRE. Fără această posibilitate de iubire, omul ar cădea în rutină, în obișnuință. Fără această posibilitate de speranță, omul ar trăi într-un timp ciclic (de orientare păgână), nu într-unul liniar (de orientare creștină). Numai timpul liniar îi permite omului să nu mai repete aceleași greșeli, ba chiar și aceleași gesturi de iubire. Ce face Cristos prin venirea lui în această lume? Dezveșnicește timpul omului, îi conferă un orizont de speranță, îl ajută pe om să întreprindă drumul convertirii, care este un drum liniar, dar nu drept, așa cum știm prea bine din experiența noastră de fiecare zi. Păcatul îl face pe om să invadeze banda de mers a altora, uneori chiar să invadeze sensul invers de mers. Aceasta nu ar fi problema cea mai mare, pentru că la prima ieșire, sau la primul sens giratoriu, poate să se reîntoarcă pe drumul lui. Problema cea mai mare constă în faptul că, uneori, apucând sensul de mers opus, omul crede că acesta este drumul cel bun și merge, merge... La aceasta conduce obișnuința în păcat, rutina, lâncezeala. Ce înseamnă cuvintele lui Cristos: dacă nu vă veți naște din nou, nu veți intra în împărăția cerurilor, dacă nu dorința de a ne naște din nou în acest Crăciun? Pare că Isus ne spune în acest timp de travaliu al Adventului: dacă nu vă veți naște din nou, nu veți trăi Crăciunul, nu veți moșteni bucuria Nașterii lui Cristos. Așadar, curaj, haideți să avem curajul să ne naștem din nou, iar primul care trebuie să se nască sunt eu, pentru a intra în acest timp dezveșnicit al Pruncului Isus, Mântuitorul.